Mama, startul unui inceput perfect

Mama, fiinta cea mai draga si importanta din viata noastra, reprezinta piatra de temelie a dezvoltarii noastre timpurii. Relatia mamei cu bebelusul nu incepe in momentul in care copilul vine pe lume, ci bazele acesteia au fost puse inca din timpul sarcinii. Continuarea ideala a acestei relatii este contactul fizic si emotional strans al mamei cu copilul imediat dupa nastere. Calitatea contactului cu aceasta joaca un rol decisiv in procesul evolutiei noastre.

Luarea copilului in brate, hranirea la san, sprijinirea la primii pasi si conducerea de mana a copilasului, jocul activ cu acesta sunt doar cateva dintre actiunile pe care mama ar trebui sa le realizeze in contact cu micutul. De asemenea, comunicarea cu copilasul este indicat sa inceapa inca din primele zile de viata prin adresarea catorva cuvinte tandre, prin cantecele de leagan, prin mangaierea acestuia.

Iar, mai tarziu, se va continua prin povestirea unor istorioare accesibile, prin invatarea unor poezioare simple, prin raspunsuri la numeroasele intrebari puse de copil, prin conversatie directa, prin dirijarea verbala diferitelor actiuni ale copilului. Sufletelul celui mic are nevoie de a i se raspunde atunci cand acesta surade si zambeste. Tonalitatea calda a vocii va armoniza comunicarea in plan afectiv cu cel mic. Totodata, mama incurajeaza exprimarea cat mai adecvata a celor mai variate emotii si sentimente.

Mama este, de regula, personajul central in jurul careia se cladesc relatiile de familie. Chiar daca, in anturajul copilului apar si alte persoane, cum ar fi tatal, fratii si surorile, bunicii, ce vor determina o indepartare fizica de mama, mult timp persoana mama ramane totusi centrala. Acest fenomen se intampla nu numai prin mama ca persoana, dar si prin tot ceea ce il inconjoara pe copil. Patul in care doarme copilul, camera sa, casa parinteasca, imprejurimile acesteia, primele deplasari mai indepartate si multe altele, sunt strans legate de prezenta mamei.

Mama este cea care revine, intr-o maniera directa si intima, in viata copilului pe tot parcursul dezvoltarii sale, ea ingrijindu-l cand este bolnav, ea conducandu-l la gradinitia sau, in primele zile la scoala etc. Prin prezenta sa directa, mama este cea care asigura copilului un sentiment de securitate si un echilibru afectiv.

Privarea copilului de contactul sistematic cu mama, din motive variate cum ar fi decesul, despartirea fortata, abandonul, indiferenta mamei, suprasolicitarea profesionala a acesteia etc., poate avea consecinte negative asupra dezvoltarii copilului in continuare. Aceasta mai ales atunci cand, datorita unor afectiuni suferite in perioada prenatala, in momentul nasterii sau in primii ani de viata, copilul este expus pericolului unei dezvoltari anormale.

Ioana-Corina Marcu
consilier psihologic experienţialist sub supervizare - formare in evaluarea si consilierea experientialista a copilului, adultului, cuplului si familiei
ioanacorinamarcu.wordpress.com

Reproducerea sau preluarea acestui text se poate face doar cu acordul autoarei si prin citarea sursei.