Responsabilitatea educationala a unui parinte

Rolul major al parintilor in educarea copiilor

Desi nu exista doi oameni pe planeta care sa aiba acelasi raspuns la multe dintre dilemele vietii, le putem oferi copiilor exemplul nostru. Trecutul nostru, experientele si educatia noastra vor juca un rol important in ceea ce alegem sa-i invatam pe copiii nostri si ceea ce vor invata de la noi prin observare si exemplu.

Toti ne dorim cele mai bune lucruri pentru copii. Vrem sa fie fericiti, sa gaseasca o cariera pe care sa o indrageasca, un partener care sa ii iubeasca la fel de mult ca si noi, practic sa aiba o viata buna. Si deci ce anume din ceea ce ii invatam despre viata va fi in cele din urma cea mai buna aparare impotriva greutatilor pe care le vor intalni?

Trebuie sa stim ca cei mici sunt cu ochii pe fiecare miscare pa care o vom face si absorb lectii de viata in modul in care noi, ca modele, facem fata intamplarilor pe care ni le scoate in fata viata. Daca avem o zi proasta si decidem ca lovirea cainelui este o modalitate buna de a scapa de stres, pentru copii asta va insemna ca este bine sa abuzeze de animalele mici si in consecinta, ca este ok sa abuzeze orice persoana mai mica sau mai putin puternica. Daca recunoastem ca avem o zi proasta si ii rugam sa ne imbratiseze, sa ne inteleaga si sa fie cuminti, vor invata ca trebuie sa ceara ca sa li se implineasca dorintele precum si sa respecte nevoile altora si ca zilele rele apar la toata lumea, dar este important sa le facem fata.

Cel mai important pas al acestui proces este sa ii invatam pe copii sa se iubeasca pe ei insisi. Daca trec prin viata cu respect de sine si nu permit altora sa le perturbe bunastarea, ei vor avea o arma vitala in depasirea obstacolelor vietii. Aceasta nu inseamna ca trebuie sa ne invatam copiii sa nege sentimentele sau bunastarea altor persoane sau ca acestia sunt atotputernici si mai buni decat oricine altcineva. Aceasta ar trebui sa ii invete de fapt ca respectarea altora asa cum se respecta pe ei insisi este o parte necesara a jocului. Aratandu-i copilului tau ca il iubesti si il respecti il va ajuta sa se simta adorabil si demn de respect.

Suntem, de asemenea, tutorii spirituali si filosofici ai copiilor nostri. Parintii sunt cei care insufla principiile spirituale copiilor, la fel de mult ca orice biserica sau consiliu religios. Daca vom nega aceasta responsabilitate, copiii nostri vor invata de la altii identitatea spirituala, deoarece credintele spirituale sunt o cautare integranta in viata. Credintele spirituale nu trebuie sa fie un set strict de practici sau dogme emise de catre o biserica sau religie organizata. Acestea pot fi orice set de norme si valori dupa care sa traiasca si sa faca alegeri.

Copiii nu vin in mod normal cu un set de convingeri despre viata si sensul vietii. Acestia sunt conditionati si expusi la aceste principii de catre parinti si familie. Ei vor invata de asemenea sa puna intrebari si sa puna la indoiala idei izoterice si despre viata prin experienta. Daca ai expus copilul la practicile si credintele tale filozofice, copilul tau va considera mai mult ca sigur ca acestea sunt adevaruri evidente si nu va simti nevoia sa caute raspunsuri in alta parte.

In esenta, tu pui fundatia copilului pentru momentele de restriste, insuflandu-i radacini puternice care sa il sustina in momente de criza si confuzie.