A PHP Error was encountered
Severity: Notice
Message: Memcache::connect(): Server 194.183.153.40 (tcp 11212, udp 0) failed with: Connection refused (111)
Filename: libraries/Cache.php
Line Number: 77
A PHP Error was encountered
Severity: Warning
Message: Memcache::connect(): Can't connect to 194.183.153.40:11212, Connection refused (111)
Filename: libraries/Cache.php
Line Number: 77
Ma numesc Andreea, am 29 de ani si sunt o mamica fericita! Iulia Maria este fetita mea de 1 an si 4 luni si este in acelasi timp cea care mi-a redat speranta si m-a facut sa cred din nou in Dumnezeu si sa cred ca viata iti ofera si surprize placute.
Eu si sotul meu suntem casatoriti de 4 ani, la un an dupa nunta am decis ca am putea sa ne gandim mai serios la copii, luam anticonceptionale asa ca ma pregateam sa renunt la ele cand se termina folia.
Intr-o zi pe la ora 4 au inceput niste dureri groaznice de burta si dupa inca o ora o hemoragie abundenta. Stateam langa o clinica asa ca am mers acolo (nu am mai ajuns la spital) doctorita de acolo a spus ca a fost o sarcina pe care nu stie din ce motiv corpul meu a respinso! Am spus ca trebuie sa fie o gresala pt ca eu inca mai aveam anticonceptionale - fara nici o explicatie in plus asta a fost diagnosticul!
Am renuntat la pastile definitiv, am facut o serie de analize si dupa 5 luni am decis sa incercam din nou! Rezultatul nu a fost asteptat prea mult timp dupa 1 luna jumate eram in cabinetul unui medic ginecolog care ne facea primul ecograf copilului nostru! Eram foarte fericiti si desi aveam doar 2 luni de sarcina parca nu mai eram singuri, sotul vorbea cu mine la plural, etc.
La 10 saptamani de sarcina m-am trezit intr-o dimineata intr-o balta de sange - la spital medicul meu a spus ca nu se mai poate face nimic ca totul e pierdut! Momentele in care am fost pe masa de chiuretaj au fost ingrozitoare nu ma gandeam decat ca scot copii din mine - erau gemeni!
Dupa o peroada de 6 luni in care am incercat sa-mi revin psihic si sa fac tot felul de analize doctorul imi spune ca ar exista posibilitatea sa nu mai raman insarcinata! Pe 4 oct 2004 eram insarcinata din nou in 7 saptamani! La 10 saptamani am fost internata cu sangerare din nou, cu amenintare de avort, tratament de mentinere a sarcinii cu repaus la pat si injectii cu progesteron tot la 3 zile - am reusit sa pastrez sarcina! Pana la 4 luni nu m-am ridicat din pat decat la baie apoi parca am prins aripi - ma plimbam, puteam sa ma intalnesc cu prietenii totul era perfect, m-am intors la servici, in sfarsit aveam si eu o sarcina cat de cat normala!
In 11 februarie, aveam 6 luni de sarcina primesc un telefon de la tata - mama mea a facut stop cardiac si a murit acasa in timp ce vorbeau! Din nou la pat, probabil din cauza socului, a fost o amenintare de nastere prematura de date asta!Tratamentul il luam cam cu inima stransa ma gandeam sa nu afecteze copilul desi medicii spuneau ca nu e cazul sa-mi fac griji!
Am nascut la termen pe 25 mai prin cezariana o fetita de 3 kg si 52 de centimetri! Au fost foarte grei acesti ani dar acum cand o privesc pe Iulia mrerita orice si oricand as porni din nou la drum!
Eu si sotul meu suntem casatoriti de 4 ani, la un an dupa nunta am decis ca am putea sa ne gandim mai serios la copii, luam anticonceptionale asa ca ma pregateam sa renunt la ele cand se termina folia.
Intr-o zi pe la ora 4 au inceput niste dureri groaznice de burta si dupa inca o ora o hemoragie abundenta. Stateam langa o clinica asa ca am mers acolo (nu am mai ajuns la spital) doctorita de acolo a spus ca a fost o sarcina pe care nu stie din ce motiv corpul meu a respinso! Am spus ca trebuie sa fie o gresala pt ca eu inca mai aveam anticonceptionale - fara nici o explicatie in plus asta a fost diagnosticul!
Am renuntat la pastile definitiv, am facut o serie de analize si dupa 5 luni am decis sa incercam din nou! Rezultatul nu a fost asteptat prea mult timp dupa 1 luna jumate eram in cabinetul unui medic ginecolog care ne facea primul ecograf copilului nostru! Eram foarte fericiti si desi aveam doar 2 luni de sarcina parca nu mai eram singuri, sotul vorbea cu mine la plural, etc.
La 10 saptamani de sarcina m-am trezit intr-o dimineata intr-o balta de sange - la spital medicul meu a spus ca nu se mai poate face nimic ca totul e pierdut! Momentele in care am fost pe masa de chiuretaj au fost ingrozitoare nu ma gandeam decat ca scot copii din mine - erau gemeni!
Dupa o peroada de 6 luni in care am incercat sa-mi revin psihic si sa fac tot felul de analize doctorul imi spune ca ar exista posibilitatea sa nu mai raman insarcinata! Pe 4 oct 2004 eram insarcinata din nou in 7 saptamani! La 10 saptamani am fost internata cu sangerare din nou, cu amenintare de avort, tratament de mentinere a sarcinii cu repaus la pat si injectii cu progesteron tot la 3 zile - am reusit sa pastrez sarcina! Pana la 4 luni nu m-am ridicat din pat decat la baie apoi parca am prins aripi - ma plimbam, puteam sa ma intalnesc cu prietenii totul era perfect, m-am intors la servici, in sfarsit aveam si eu o sarcina cat de cat normala!
In 11 februarie, aveam 6 luni de sarcina primesc un telefon de la tata - mama mea a facut stop cardiac si a murit acasa in timp ce vorbeau! Din nou la pat, probabil din cauza socului, a fost o amenintare de nastere prematura de date asta!Tratamentul il luam cam cu inima stransa ma gandeam sa nu afecteze copilul desi medicii spuneau ca nu e cazul sa-mi fac griji!
Am nascut la termen pe 25 mai prin cezariana o fetita de 3 kg si 52 de centimetri! Au fost foarte grei acesti ani dar acum cand o privesc pe Iulia mrerita orice si oricand as porni din nou la drum!
Tu ce zici?
