Mos Craciun exista!

In apropierea vacantei de iarna, dupa serbare, le-a spus colegilor ca i-a trimis Mosului o scrisoare in care, l-a rugat frumos, daca poate sa ii aduca un echipament de fotbal. In acel moment toti copiii au inceput sa rada de el si i-au spus ca Mosul... nu exista... ca de fapt parintii sunt cei care pun cadourile sub brad. I-au adus atatea argumente, incat la un moment dat, a lasat rusinos capul in jos si a plecat catre casa.

Nu va puteti imagina cata tristete era in sufletul lui de copil. Se simtea mintit, pacalit. Era profund dezamagit. Toata magia Craciunui disparuse pentru el.

Cand parintii mei au venit acasa de la serviciu, cu lacrimi in ochi  le-a spus: "M-ati invatat sa nu mint, dar voi ce faceti? M-ati mintit atatia ani, facandu-ma sa cred in ceva ce, de fapt... nu exista! M-am facut de ras. Am fost de-a dreptul penibil in fata colegilor mei...Nu mai am nevoie de niciun cadou, de niciun brad, de nimic...". In acel moment, mama a intervenit spunandu-i: "Cum vrei tu... Daca tu crezi ca noi te-am mintit, atunci nu mai are niciun rost sa cumparam si sa impodobim bradul... Oricum era o cheltuiala in plus, pentru care faceam eforturi ca sa ne-o putem permite".

Cu toate ca el fusese cel care spusese ca nu mai are nevoie de nimic, dupa doua zile, deja regreta. Privea pe fereastra si vedea in alte case luminite vesele si colorate, braduti impodobiti, iar casa noastra parea asa de pustie si de lipsita de viata. Se gandea ca, poate, totusi... exista Mos Craciun. La cei zece anisori, undeva in sufletul lui, se simtea oarecum pedepsit pentru necredinta lui. Atunci s-a intamplat o minune.

Era 24 decembrie. Eu eram la scoala, mama la serviciu, iar acasa erau doar tata si fratele meu si pentru ca fulgii mari de zapada se asternusera peste tot, intr-un strat gros de cativa centimetri, l-a rugat pe tata sa mearga impreuna in parc, la derdelus. S-au intors peste aproximativ o ora si..ce credeti?

Cand a intrat in casa a tipat de bucurie si apoi a inlemnit de uimire. In fata ferestrei era un brad imens, al carui varf se oprea in tavan. Era impodobit cu cele mai frumoase globuri rosii, in forma de stelute, pe care le vazuse vreodata; de jur imprejur, beteala aurie, iar printre crengute sclipeau ca niste licurici, luminite mici si galbene. Sub brad era o cutie mare, rosie, legata cu o funda albastra, iar in interiorul ei, mult doritul echipament de fotbal. Uitandu-se mai atent a observat pe una din crengile bradului, un plic.  L-a luat, l-a sucit, l-a rasucit...nu scria nimic, nici pe o parte, nici pe cealalta. Avea doar o stampila, pe care era imprimat "Polul Nord".

La indemnul tatalui meu, a deschis plicul. Inauntru, doar cateva randuri:

"Dragul Mosului,

Eu exist doar pentru cei ce cred cu adevarat in mine. Nu mai cauta explicatii. Craciunul e magic, inseamna bucurie. Pastreaza-ma in sufletul tau de copil, fi ajutorul meu, pentru ca altfel ...eu nu voi mai putea sa aduc bucuria in casele oamenilor

Semnat,

Mos Craciun"

Daniela