Importanta jocului si povestilor pentru copii

Importanta jocului

Joaca ocupa cea mai importanta parte a timpului copilului. Joaca ii permite stimularea abilitatilor intelectuale si motrice. Aceasta activitate nu necesita neaparat folosirea jucariilor, desi acestea favorizeaza dezvoltarea senzoriala cand sunt bine concepute.

Prin joaca, micutul invata sa se fixeze asupra unei activitati si sa se preocupe de ea din ce in ce mai mult. Cu cat este mai mic, cu atat mai mult se intrerupe mai des pentru a schimba jocul, pentru a vorbi cu mama sa, pentru a fugi. Incetul cu incetul se va opri la joc din ce in ce mai mult timp.

Indemanarea si coordonarea miscarilor progreseaza datorita manipularii cubului, a lego-ului, a jocurilor de puzzle, prin jocurile de construit si prin machete. Se considera ca la 6 ani copilul foloseste degetele si mainile precum un adult, aproape cu aceeasi forta, aceasta fiind varsta la care poate incepe sa invete sa danseze, sa cante la pian, sa joace tenis.

Copilul care se joaca isi imagineaza situatii in care il imita pe adult, jucandu-se "de-a mama", "de-a profesoara", "de-a doctorul" sau "de-a vanzatorul". In urma unor situatii neplacute se razbuna, copillul se joaca cu papusa sau ursuletul care sufera tratamente agresive: reactii brutale, izbucniri de furie, batai la fund.

Copilul dezvolta relatiile cu cei din jurul sau, de cele mai multe ori sub forma unor jocuri de societate, acestea din urma impun copilulului cand sa observe cand ii vine randul, sa se supuna capriciilor hazardului si intr-un final, sa accepte sa piarda.

Importanta povestilor

Povestile il pasioneaza si ii stimuleaza imaginatia. Copilul regaseste in viata eroilor sai aceleasi activitati care le intalneste si el. Povestile clasice pun in joc anumite situatii:

● dificultatile Cenusaresei cu mama si surorile vitrege, geloase pe ea

● rivalitatea dintre Alba ca Zapada si mama sa vitrega, geloasa pe ea prin celebra expresie de autovalidare "oglinda, oglinjoara, spune-mi cine e cea mai frumoasa din tara"

● tentatia Scufitei Rosii care in loc sa mearga direct la bunica sa bolnava, fuge dupa fluturi, victima a neglijentei sale si a contactului dintre principiul placerii si principiul realitatii

● rivalitatea frateasca prin care trece Cercel de Aur care mananca ciorba ursuletului si rupe scaunul asezandu-se pe el si alege patul acestuia sa se odihneasca in el.

Astfel jocul nu e doar o activitate de relaxare, aceasta impulsioneaza copilul sa cunoasca lumea si sa se pregateasca pentru diverse actiuni cu care se va intalni pe masura ce va creste.