Impactul copilariei tale asupra copilului tau

Propriul tau simt al securitatii in timpul copilariei si felul in care gandesti pot avea un efect enorm asupra simtului securitatii pe care copilul tau il dezvolta in prezenta ta. Un exercitiu interesant pe care-l poti face e sa te intrebi: "Ce fel de copil ai fost?"

Parintii care au fost crescuti intr-un mediu comunicativ deschis si sensibil in propriile familii au mai multe sanse sa aiba ei insisi copii care sa se simta in siguranta. Parintii care au fost crescuti in asa fel incat sa renunte la sentimente si sa nu puna mare valoare pe relatiile de atasare tind sa aiba copii tematori. Parintii care au crescut intr-un mediu plin de emotii negative, in special furie, sunt mai predispusi spre a avea copii dependenti si multi dintre acesti parinti continua sa aiba un sentiment de furie asupra propriilor parinti.

Urmatoarele intrebari te vor ajuta sa vezi daca te incadrezi in vreuna dintre aceste 3 categorii. Iti identifici categoria in grupul cu majoritatea raspunsurilor "da".

Memoria copilului care se simte in siguranta:

- Ai fost tipul de copil care isi cauta imediat unul dintre parinti cand avea nevoie de mangaiere?

- Iti aduci aminte sa fi fost fericit(a)?

- Iti aduci aminte sa fi primit multa atentie pozitiva si grija?

- Iti aduci aminte sa ti se fi parut usor sa comunici cu ceilalti, inclusiv cu parintii si prietenii?

Memoria copilului temator/care nu se simte in siguranta:

- Ai fost tipul de copil care nu mergea la vreunul dintre parinti cand te simteai trist, furios sau ranit?

- Ai fost tipul de copil care a crescut simtindu-se mai degraba un singuratic?

- Nu ai avut multi oameni la care puteai sa mergi pentru a te descarca, sau pur si simplu nu te destainuiai in fata celorlalti?
- Ai fost de cele mai multe ori increzator in propriile puteri sau chiar prea increzator in propria persoana, uneori in ciuda celor mai bune intentii de a fi mai legat de ceilalti?

- Iti aduci aminte sa fi facut eforturi de a te apropia de unul dintre parinti si sa te simti respins sau sa nu fi primit tipul de raspuns la care sperai?

- Simti ca nu iti aduci aminte multe despre copilaria ta, oricat de mult ai incerca?

- Iti aduci aminte sa nu fi fost prea popular in randul colegilor tai, fie pentru ca erai agresiv uneori sau pentru ca erai un singuratic?

- Crezi ca mare parte din aceasta discutie despre sentimentele tale este doar palavrageala sau psiho-flecareala?

Memoria copilului nesigur/dependent:

- Tii minte sa fi fost foarte apropiat de unul dintre (sau ambii) parinti pana ai ajuns la acel punct numit "simbioza" cu acel parinte?

- Iti aduci aminte sa fi fost un copil suparacios?

- Tii minte daca ai fost protejat sau dadacit excesiv?

- Tii minte sa fi fost mai tanar decat ar fi trebuit pentru varsta ta (s-ar putea ca si acum sa te simti la fel) – nu neaparat in ce priveste infatisarea, dar mai mult in felul in care te tratau ceilalti si prin faptul ca nu-ti dadeau sansa de a avea suficiente responsabilitati?

- Simteai nevoia constanta de a-i avea aproape pe cei din jurul tau, poate pentru a te aproba?

- Ai incercat in mod constant sa-i multumesti pe ceilalti pana la a exclude si faptul de a fi constient de propriile tale nevoi emotionale?

- Ai avut grija de fratii sau surorile mai mici sau de unul dintre parinti ca si cum tu ai fi fost parintele sau ca si cum s-ar fi inversat rolurile?

Chiar daca am fost un copil care s-a simtit in siguranta, temator sau dependent (tine minte ca de obicei copiii nesiguri/dezorganizati prezinta "la baza" unul dintre celelalte modele de nesiguranta), la maturitate avem libertatea sa adoptam noi modalitati de a ne construi relatiile cu proprii nostri copii.

Propria biografie familiala

Tot felul de aspecte din propria biografie sunt implicate in procesul de a fi parinte, nu e nicio problema. Problema apare atunci cand nu rezolvam noi insine aceste probleme. Parintii nostri sunt deseori singurele noastre modele in ce priveste cum sa ne comportam cu copiii, asa ca au de obicei o influenta puternica asupra noastra, necontand daca vrem sa-i depasim sau sa fim complet diferiti.

Ca adulti trebuie sa recunoastem mostenirea pe care o avem de la familia in care am fost crescuti si sa copiem ce a fost bine si sa eliminam ce a fost rau. A fost dezvoltat un interviu despre stadiul cunoasterii pentru a evalua experientele familiei de origine a parintelui (numit Interviul pentru evaluarea Atasamentului la Maturi). Interviul este foarte detaliat si ii da intervievatorului posibilitatea sa obtine informatii despre experientele parintelui din timpul copilariei. De asemenea reuseste sa faca ceva destul de delicat, ne poate ajuta sa intelegem substratul din spatele experientelor din timpul copilariei pe care le-au avut parintii, analizand mai departe de eventimentele de suprafata pe care ni le spun.

Cu alte cuvinte, aflam lucruri noi atat despre lucruri despre care spun ca s-au intamplat si despre unele lucruri pe care s-ar putea sa nu si le aminteasca in mod constient.