Cum invatam copilul sa-si controleze reactiile de furie?

Furia este o emotie pe care o traiesc toti oamenii, inclusiv copiii. Este firesc ne simtim intr-un fel sau altul in diferite situatii – veseli sau tristi, furiosi sau speriati; emotiile nu sunt niciodata bune sau rele – nici macar furia. Ceea ce trebuie sa avem in vedere insa este ca sub influenta lor ne comportam uneori adecvat, alteori inadecvat. De pilda, este firesc sa fim furiosi intr-o situatie in care am fost nedreptatiti, dar nu este firesc sa folosim furia ca o scuza pentru ca am lovit pe cineva, am recurs la jigniri, umilinte.

O strategie in sapte pasi

Ce puteti face ca parinti pentru a-i invata pe copiii dvs. sa-si gestioneze emotiile de furie inca din primii ani de viata? In primul rand nu reactionati cu jigniri, lovituri, bataie la furia copilului!

Oferiti copiilor exemplul personal!

La varste mici, copiii invata prin observare si imitare. Daca veti reactiona la crizele lor de furie tot prin furie, ei vor invata acest model de raspuns. incercati sa ramaneti calm in fata izbucnirilor furioase ale copilului.

Tineti cont de particularitatile de varsta!

Cand copiii nu au achizitionat inca complet limbajul, ei folosesc furia ca un mijloc de comunicare. Invatati copilul sa-si exprime nevoile folosind gesturile sau cateva cuvinte (ex. daca nu ajunge la o jucarie, sa o "ceara" aratand cu degetul catre ea sau indreptindu-se catre spatiul de depozitare a jucariilor).

Identificati corect cauza furiei!

Situatiile in care copilul manifesta crize de furie se gestioneaza in functie de cauza care le-a declansat.

Daca furia apare ca urmare a unei pierderi (ex. si-a pierdut jucaria preferata), ignorarea (neacordarea atentiei emotiei copilului) nu este o solutie. Copilul are nevoie in acest caz sa se simta inteles si sprijinit. Este nevoie sa linistiti copilul prin imbratisari si mangaieri. Ignorarea supararii copilului poate sa conduca in timp la scaderea increderii in adulti si mai mult decat atat, copilul poate invata sa devina insensibil la emotiile altor persoane (tristete, suparare) deoarece in aceeasi maniera a fost tratat si el.

Cand cauza furiei este legata de imposibilitatea de a obtine ceea ce-si doreste (ex. sunteti in supermarket si copilul cere inca o ciocolata, desi stie ca a depasit portia de dulciuri a acelei zile), ignorarea este o solutie eficienta.

Incurajati copilul sa-si exprime verbal emotia traita!

Exprimati verbal emotiile traite (ex. sunt foarte nervos), in prezenta copilului, pentru a-i permite acestuia sa observe comportamentele asociate fiecarei emotii (ex.ce faceti cand sunteti nervos) si sa le imite. incercati sa identificati emotia copilului si sa i-o traduceti sub forma de afirmatie sau intrebare pentru a indentifica cat mai corect modul in care se simte (ex. daca copilul spune: "Esti cea mai rea mama din lume!", puteti sa-i raspundeti: "Se pare ca esti foarte suparat pe mine!").

Mergeti cat mai aproape de copil si captati-i atentia!

Cand ii vorbiti copilului, aplecati-va la nivelul lui, stabiliti contactul vizual (priviti copilul in ochi) si folositi numele copilului pentru a-i capta atentia.

Acordati copilului sprijin si indrumare punctuala si consecventa pentru dobandirea controlului emotional!

Copiii invata sa isi controleze emotiile prin experienta proprie, prin observarea comportamentului adultilor si prin interiorizarea ghidajului oferit de adulti. Ca parinti, trebuie sa aveti in vedere urmatoarele aspecte:

• sa reactionati moderat la emotiile copilului (daca este furios, nu trebuie sa va infuriati si dvs.
• sa laudati orice initiativa a copilului de a va solicita ajutorul
• sa faceti cu copiii exercitii de distragere a atentiei atunci cand situatiile frustreaza copilul (ex. cand copilul este furios ca nu poate primi jucaria de sus, puteti sa ii distrageti atentia aratandu-i un joc mult mai interesant sau o alta activitate)
• sa invatati copiii sa se distanteze de sursa care le-a provocat furia (ex. crezi ca daca vei merge intr-o alta camera, sa te joci cu un alt joc vei mai fi la fel de furios?).

Laudati comportamentul adecvat al copilui intr-o situatie de frustrare!

Incercati sa fiti specific si sa subliniati aspectele pozitive din comportamentul copilului.  

Diana Stanculeanu, psihoterapeut Salvati Copiii