Ce trebuie sa stii despre stres

Omul trebuie sa se adapteze mereu la mediul in care traieste, la evenimentele de viata cu care se confrunta, o femeie gravida este cu atat mai mult sensibila oricarei schimbari din jurul ei.

Oricine insa trebuie sa infrunte piedici, sa suporte conflicte, sa invinga frustrari sau sa depaseasca situatiile stresante.

Definitia stresului cu accentul pus pe reactia sau raspunsul organismului, a castigat teren odata cu cercetarile de larga circulatie ale lui Hans Selye.

Din aceasta perspectiva stresul este raspunsul nespecific pe care il da organismul la solicitarile la care este supus (Selye, 1956).

Adaptabilitatea organismului viu, mai ales a celui uman, se datoreaza disponibilitatii de a oferi raspunsuri specifice la solicitari specifice.

Exista, insa, modificari biochimice care apar in organism intotdeauna cand se impune adaptarea acestuia la situatii noi, indiferent de specificitatea acestor situatii.

Cantitatea marita a hormonilor din organismul femeii gravide fac ca procesul de adaptare sa fie susceptibil emotiilor de moment. Aceste variatii nespecifice la stimuli constituie stresul.

Stresul vizeaza modificari ale sistemului nervos, ale sistemului hormonal si ale nivelului neurotransmitatorilor. Cercetarea raspunsului nespecific a fost urmarita atat pe timp lung, cat si pe timp scurt.

Cannon (1928) a studiat, de pilda, modificarile imediate ale organismului: „reactia de lupta sau de fuga”, modificarea tensiunii arteriale, a ritmului cardiac, a ratei respiratorii, activitatea sistemului nervos simpatic in general.

Selye care a impus notiunea de stres, numit si sindrom general de adaptare, a vizat in primul rand modificarile de lunga durata ale organismului, mediate de sistemul pituitar – adrenal.

El nu face nici o diferenta intre stresori placuti si neplacuti, ceea ce conteaza de fapt fiind intensitatea  solicitarii de adaptare.   

Desi stresul are intotdeauna o componenta neurofiziologica, din punct de vedere psihologic pare mai adecvata o definitie cognitiva asupra stresului.

Din aceasta perspectiva, stresul nu rezida nici in situatia stresanta, nici in raspunsul la stresori, ci in interactiunea dintre persoana umana si situatia stresanta.

Mai exact, stresul apare ca o discrepanta perceputa subiectiv intre solicitari si autoevaluarea capacitatilor proprii.

Termenul de stres are, in general, doua acceptiuni:

a) situatie, stimul ce pune organismul intr-o stare de tensiune;

b )insasi starea de tensiune deosebita a organismului prin care acesta isi mobilizeaza toate resursele sale pentru aparare, pentru a face fata unei agresiuni fizice sau psihice.

In cazul in care accentul este pus pe starea organismului, pe reactiile acestuia la agentii stresori, se au in vedere raspunsurile emotionale in exces.

Aceste raspunsuri emotionale sunt exprimate vizibil in comportament, in limbaj, activitatea motorie, precum si in devierea diferitelor constante psihologice sau fiziologice.

In timp ce prea mult stres poate altera starea de sanatate a unui individ, cat si bunastarea acestuia, iar femeile insarcinate sunt sfatuite sa fie cat mai relaxate in aceasta perioada, totusi, un anumit volum de stres este necesar pentru supravietuire.

Stresul se poate concretiza in diminuarea normalitatii functiilor sau chiar aparitia bolilor, dar poate ajuta persoana aflata intr-o stare de pericol ca reactie de autoconservare.


Articol redactat de Mihaela Buz- specialist psiholog utilecopii.ro