Momentul nasterii. Travaliul

Se stie cu precizie ca acest moment unic ramane cea mai placuta impresie din viata, cu atat mai mult cu cat participarea afectiva, sentimentala a mamei este mai mare.

Nasterea consta in expulsia fatului din uterul mamei. In timpul sarcinii, corpul mamei se pregateste de activitatea solicitanta a nasterii, prin contractii uterine usoare.

Mecanismul pe care-l presupune nasterea este dirijat de aceste contractii uterine, care incep uneori cu saptamani inainte, actionand astfel asupra tonusului uterin si pregatind treptat colul pentru dilatare si deschidere.
In ultima luna contractiile devin tot mai frecvente, ajungand ca in timpul nasterii sa fie intermitente.

In general, durerile sunt cauzate de aceste contractii uterine, dar nu sunt obligatorii, diferind de la caz la caz si in functie de atitudinea avuta in respectivul moment critic, durerea fiind provocata si amplificata de frica.

Diminuarea fricii si implicit a durerii se realizeaza printr-un program de educare a gravidei pentru a lua parte activa la toate fazele nasterii, care consta intr-o serie de exercitii fizice si foarte multa incurajare si sustinere.

Se pune accentul pe tehnicile de respiratie prin care se cultiva respiratia profunda ce determina relaxarea musculaturii peretelui abdominal, generand libertate de miscare uterului contractat.

Prin concentrarea asupra tehnicii respiratorii se reuseste modificarea presiunii abdominale in raport cu necesitatile uterului, atenuand astfel durerea.

Inca nu se stie precis ce anume declanseaza nasterea. Unii medici sunt de parere ca nasterea se produce in momentul cand uterul este dilatat complet, altii cred ca scaderea nivelului de progesteron porneste procesul.

Este cunoscuta si actiunea ocitocinei, hormon produs de lobul poserior al hipofizei, cu rol in declansarea contractiilor uterine si stimularea lactatiei. Dar dupa ultimele cercetari, se pare ca si fatul insusi participa la declansarea nasterii.

Insa dincolo de motivul real, evenimentul este precedat de numeroase simptome. Primul are loc inainte cu 2-3 saptamani si consta in intoarcerea fatului cu capul in jos, dilatarea partii inferioare a uterului si a colului uterin.

Tot cu aproape 2 saptamani inainte, se observa la unele femei un fel de dureri neregulate care nu se intensifica, ce au loc la un anumit interval de timp, de aproximativ o ora, dureri care nu trebuie confundate insa cu contractiile.

Mai tarziu urmeaza eliminarea, sub forma unei secretii sangerii, a dopului gelatinos care a acoperit pana acum gatul colului uterin, pastrand in felul acesta uterul steril.

Membrana embrionara crapa facand sa curga lichidul amniotic, moment asociat cu "ruperea apei", semn ca nasterea a inceput. Ruperea membranelor se face la o dilatatie de 4 centimetri la multipare (femei care au nascut de mai multe ori) si de 6 centimetri la cele primipare (femei care nasc pentru prima oara).

Travaliul

Pentru femeile care nasc prima oara, prima faza a travaliului, care este in general si cea mai lunga, poate dura pana la 14-16 ore. La nasterile urmatoare, perioada e mai scurta, 4-6 ore.

Aceasta faza se caracterizeaza prin contractii repetate sistematic, in cursul carora muschii uterului se scurteaza si se trag in sus, in timp ce fatul este impins in jos, iar colul uterin este impins in sus.

Contractiile se inregistreaza la intervale regulate. La inceput survin mai rar, la o distanta de 20-30 de minute, apoi la 10-15 minute devenind tot mai intense.

Durata contractiilor este de 23-30 de secunde, prelungindu-se apoi la un minut si jumatate. Pe masura ce se traverseaza prima faza, contractiile devin tot mai puternice, iar spre final apar la fiecare minut.

A doua faza consta in dilatarea colului uterin, care se produce lent si progresiv. Coborarea capului copilului se face paralel cu dilatarea colului, care este completa la 8-11 centimetri.

Stadiul poate dura de la cateva minute la 2 ore. In acest timp contractiile se raresc, iar bebelusul porneste prin tractul de nastere (format din col si vagin) pe care-l va parcurge impins de mama in jos, prin contractiile uterine.

Daca expulsia se face cu capul inainte, umerii nou-nascutului se intorc spre inauntru, putand fi mult mai usor impins in afara. Natura l-a investit cu o constitutie elastica, oferindu-i posibilitatea de a trece cu bine peste obstacole, oricat de nefavorabila si ingreunata i-ar fi venirea pe lume.

95% din nasteri se petrec cu venirea fatului pe lume in pozitie vertex, adica cu capul inainte. E de preferat o expulsie mai lenta care e mai bine suportata de copil.

O nastere precipitata proiecteaza copilul prea brusc si prea violent in lumea exterioara, putand provoca leziuni dintre cele mai grave, cum ar fi cele de la nivelul creierului.

Fortarea mamei este utila, mai ales cand capul copilului a depasit colul uterin, iesind in exterior. In unele cazuri, pentru a evita ruperea perineului, adica a tesuturilor din jurul vaginului, este nevoie de o mica incizie care se va coase imediat dupa expulsie.

Exista si cazuri, in jur de 3%, cand fatul se aseaza in pozitie pelviana, aparandu-i mai intai fundul sau picioarele. Se incearca intoarcerea fatului, iar daca acest lucru nu este posibil se recurge la cezariana, adica fatul va fi scos din uter printr-o taietura de-a lungul abdomenului.

Cezariana este indicata numai atunci cand o nastere pe cai naturale pune in pericol sanatatea si viata copilului sau a mamei.

Urmeaza curatarea de secretii a gurii bebelusului si tractului nazal, prima inspiratie si primul tipat, dupa care se pune pe pieptul mamei. Se efectueaza apoi ligatura cordonului ombilical, dar numai dupa ce se intrerupe pulsul sangvin.

Taietura nu se face cata vreme vasele din cordon pulseaza, aceasta pentru a primi o cantitate suplimentara de sange din placenta, care este foarte utila nou-nascutului in aceste momente.

In faza a treia si ultima, contractiile uterine continua, dar fara dureri, avand ca rol de data aceasta expulzarea placentei si a cordonului ombilical.

De acum proaspata mamica este supravegheata cu atentie pentru a nu ramane vreun rest placentar. Odata acest control incheiat, pot fi considerate incheiate atat cele noua luni de sarcina cat si nasterea.

Vedeti ce simplu a fost?! Acum puteti rasufla usurate! Felicitari! Efortul a meritat. Nu veti regreta nicio clipa aceste momente. Ati adus pe lume o mandrete de copil care va va aduce numai bucurie si satisfactii.