Beta endorfinele si prolactina

In postura de calmante naturale, beta endorfinele au proprietati similare meperidinei, morfinei,  demonstramdu-se ca functioneaza asupra acelorasi receptori ai creierului.

Asemenea oxitocinei, beta endorfinele sunt secretate de glanda pituitara si nivelurile ridicate sunt prezente in timpului actului sexual, sarcinii, nasterii si alaptarii.

Beta endorfinele sunt de asemenea un hormon al stresului, eliberate in conditii de durere, cand actioneaza precum un analgezic si asemenea altor hormoni de stres, suprima sistemul imunitar.

Acest efect ar putea fi important in prevenirea actiunii sistemului imunitar al unei femei insarcinate asupra copilului, a carui material genetic este strain fata de cel al mamei.

Asemenea narcoticelor ce provoaca dependenta, beta endorfinele induc sentimente de placere, euforie si dependenta sau, impreuna cu un partener, dependenta mutuala.

Nivelurile de beta endorfine sunt ridicate in timpul sarcinii si cresc pe durata nasterii cand nivelurile de beta endorfine si corticotrofine (un alt hormon de stres) le ating pe cele gasite la atletii de rezistenta masculini, in timpul realizarii exercitiilor pe banda.

Asemenea niveluri ridicate ajuta femeile care nasc sa mute durerea si sa intre intr-o stare alterata de constientizare, care caracterizeaza o nastere nederanjata.

Beta endorfinele au o relatie complexa si incomplet inteleasa cu alte sisteme hormonale. In timpul nasterii, nivelurile ridicate vor inhiba eliberarea de oxitocina.

Are sens ca atunci cand nivelurile durerii sau stresului sunt foarte ridicate, contractiile sa se incetineasca, astfel rationand nasterea atat stresului psihologic, cat si celui fizic.

Beta endorfinele faciliteaza, de asemenea si eliberarea prolactinei in timpul nasterii, care pregateste sanii mamei pentru lactatie si ajuta in ultimele stadii a maturizarii lungi a bebelusului.

Beta endorfinele sunt de asemenea importante in alaptare. Nivelurile isi ating valoarea maxima, la mama, in 20 de minute si beta endorfinele sunt de asemenea prezente in laptele mamar, inducand o dependenta placuta, mutuala, atat pentru mama, cat si pentru bebelus, in relatia lor continua.

Prolactina

Cunoscuta ca si hormonul matern, prolactina este hormonul major al sintezei laptelui matern si al alaptatului. In mod traditional, s-a crezut ca acesta cauzeaza, in mod agresiv, un comportament protectiv (efectul de mama tigru) la femeile care lacteaza.

Nivelurile de prolactina cresc pe timpul sarcinii, desi productia de lapte este inhibata hormonal pana cand placenta este eliminata.

Nivelurile cresc in continuare pe timpul nasterii si isi ating valorile maxime in momentul nasterii.

Prolactina este de asemenea un hormon al submisiei si al predarii. La primate, masculul dominant are cel mai scazut nivel de prolactina si produce intr-o anumita masura anxietate.

In relatia de alaptare aceste efecte activeaza vigilenta mamei si o ajuta sa prioritizeze nevoile bebelusului ei. Bebelusul produce, de asemenea, prolactina pe timpul sarcinii, iar nivelurile ridicate se gasesc in lichidul amniotic, posibil provenind din uter sau din placenta.

Functia prolactinei la bebelus este inca necunoscuta.