Nevoile emotionale ale copilului

Părinții sunt adesea atât de preocupați de nevoile materiale, biologice ale copilului, de procurarea hranei  în cel mai concret sens al cuvântului, încât adesea uită - sau nici măcar nu își pun problema - cât de importantă este pentru copilul lor cealaltă hrană, care nu se pune în farfurie: cea emoțională.

Viață agitată și stresantă a adulților de astăzi îi lasă adesea pe copii flămânzi după atenția și prezența părinților, după cuvinte și gesturi de afecțiune și de prețuire. Efectele pe termen lung, asupra adultului în care se va transforma copilul neglijat emoțional, nu sunt de ignorat.

Un copil care crește fără atenția și prezența părintelui său, nu va deveni un adult puternic, conștient de locul și de valoarea sa în această lume. El riscă în schimb să devină un adult neîmplinit emoțional, incapabil, la rândul său, să răspundă nevoilor afective ale propriului copil.

O poveste spusă de un tătic, crescut de un tată responsabil, dar absent:

“Gandindu-mă la anii copilăriei, îmi dau seama că am foarte puține amintiri cu tata. Îmi amintesc că mama ne spunea adesea despre tata că vine târziu, muncește mult, ca să avem noi tot ceea ce ne trebuie; că este obosit  iar noi - eu și sora mea - trebui e să fim cuminți și să nu îl supăram. Îmi amintesc că mi-aș fi dorit să joc un fotbal cu tata sau să îl văd și pe el câteodată, măcar la serbările școlare. În timp am renunțat să îmi mai doresc astfel de lucruri; tata muncea pentru mine și sora mea iar noi trebuia să fim recunoscători pentru asta. Și am fost.

Dar și astăzi, când eu sunt părinte iar tata a devenit bunic, îmi dau seama că mă gândesc la el ca la un om care s-a străduit să-mi fie bine, dar pe care nu-l cunosc cu adevărat, despre care îmi place să știu că este bine, dar căruia nu îi simt lipsa. De la tata am învățat că trebuie să îmi „intrețin” familia, dar nu am învățat cum să mă joc cu fiul meu, cum să îl laud și să îi spun că sunt mândru de el, cum să îmi fac timp pentru el. Aș vrea să știu că, atunci când nu sunt lângă el, copilul meu îmi simte lipsa”.

Noi oamenii, adulți sau copii, avem un set de nevoi, care - atunci când nu sunt satisfacute - ne împiedică să funcționam sănătos, eficient, echilibrat și armonios în societate. Specialiștii le-au organizat piramidal, pentru a ne ajuta să înțelegem felul în care se înlănțuiesc și se inter-condiționează, facilitând sau, dimpotrivă, blocând maturizarea și funcționarea noastră sănătoasă.

La baza piramidei sunt nevoile elementare biologice (fiziologice): de somn,  apă, alimente, căldură, adăpost, mișcare etc. Ele sunt foarte puternice, întrucât nesatisfăcute, pun în pericol supraviețuirea noastră.


Pe următoarea treaptă sunt nevoile de securitate și protecție, de care noi adulții devenim conștienți cel mai adesea în situații de criză sau când  viața ne este amenințată:  catastrofe naturale (ex. cutremure), condiții de război, atac asupra persoanei etc. Copiii însă tind să dea deseori semne de insecuritate și au nevoie să se simtă în siguranță, în contexte care nu par periculoase pentru adulți, ca de pildă primele zile la grădiniță, plimbarea într-un parc nou, vizita unor musafiri necunoscuți -  sunt situații banale de viață în care copiii au nevoie de sprijinul nostru emoțional.

Urmează nevoile de apartenență și acceptare din partea unui grup. Familia este primul grup, urmată de grupul de prieteni, clasa de elevi, colectivul de muncă, comunitatea în ansamblul ei. Avem nevoie să știm că suntem apreciați, respectați, acceptați și iubiți în fiecare dintre aceste contexte sociale și ne străduim în permanență, prin comportamentele noastre, să ne asigurăm că această nevoie este împlinită măcar în câteva dintre caeste grupuri.

Către vârful piramidei sunt nevoile de stimă și recunoaștere socială (recunoașterea competențelor, meritelor și valorii profesionale, prestigiu și statut social) care, atunci când sunt satisfacute ne fac să ne simțim încrezatori, valoroși și importanți. Neîmplinirea lor aduce frustrare, neputință, sentimente de inferioritate și lipsă  de valoare.

În vârful piramidei nevoilor este nevoia de auto-devenire, prin împlinirea visurilor și obiectivelor de viață, prin creație, prin conștientizarea rostului nostru în lume și împlinirea destinului personal.


Nevoile emoționale ale copilului

Din păcate, atunci când muncesc până târziu pentru a pune pâinea pe masă, părinții ajută la satisfacerea unei singure nevoi a copilului: aceea biologică, care fără doar și poate este necesară pentru a supraviețui, dar insuficientă pentru a trăi.  

Copiii noștri au nevoie de hrană emoțională, de căldură, protecție, afecțiune exprimată în cuvinte și comportamente, nu doar în mângâieri fugare în somn. Copilul are nevoie de timp de calitate petrecut cu mama și cu tata, de joacă cu un părinte prezent, disponibil și atent, de mesaje de valorizare și prețuire care să îl învețe că este acceptat și iubit în familia sa, că este valoros, special și că are ce oferi celor din jur. Că merită din partea lor respect și recunoaștere.  
Doar așa va reuși ulterior să „devină”, să se împlinească, să-și găsească locul și rolul în această lume.


Diana Stănculeanu, Psiholog, Salvați Copiii


NOTE PENTRU JURNALIȘTI:

Acest material de informare face parte din campania de educare și de sensibilizare pentru a combate violenţa la adresa copiilor, derulată de organizația Salvați Copiii, în perioada septembrie 2011-decembrie 2011,  și este pus la dispoziția presei pentru a fi utilizat.

Campania se intitulează ”Ascultă-i sufletul” și își propune să atragă atenţia asupra nevoilor emoţionale și psihice ale copiilor, precum și asupra efectelor negative pe care le au disciplinarea prin bătaie,  umilinţa și  neglijenţa în ceea ce privește dezvoltarea psihică și afectivă a acestora și modul în care se formează și se va comporta viitorul adult. De asemenea, ea își propune să ofere adulților metode alternative și sprijin de specialitate pentru creșterea copiilor într-un mod pozitiv. Experţii Salvati Copiii stau la dispozitia presei pentru a răspunde la întrebări și pentru a da informaţii.  

Salvaţi Copiii a dezvoltat în cinci orașe din ţară (București, Timișoara, Iași, Suceava, Târgu Mureș)  Centre de Consiliere pentru Părinţi, unde sunt oferite servicii de educare și consiliere pentru părinţi și copii și servicii de formare pentru profesioniștii care interacţionează cu copii. La București, Salvaţi Copiii a înfiinţat de asemenea Centrul de Educaţie Emoţională și Comportamentală pentru Copii, unde oferă servicii de evaluare clinică, consiliere și psihoterapie pentru copii și adolescenţi.