Copilul regasit!

Dupa cum, inca din prima clipa a aparitiei micutei fiinite, trebuie sa ne engramam adanc in minte faptul ca nu crestem copii ci oameni. Oameni cu toate calitatile si defectele lor, cu toate dorintele si regretele, cu toate succesele si esecurile posibile.

Suntem capabili sa intelegem cum pot fi prevenite insuccese dureroase! Cum ar putea gurita aceasta scumpa sa spuna lucruri dureroase, de ce manutele mangaietoare sa se inaspreasca trudind, sau lumina din ochii lor sa fie umbrita de lacrimi?

Hai sa ne cunoastem bine copiii pentru ca, dorindu-le ce este mai bine, mai drept si mai frumos, sa nu tentam imposibilul! Pentru aceasta, inainte de toate, trebuie sa asiguram copiilor nostri mediul propice dezvoltarii biologice si psihice, integrarii sociale si evolutiei pe scara valorilor culturale.

Prima oaza trebuie sa fie familia

Cand spunem familie, ne referim in primul rand la cei doi parinti - mama si tatal - eventualii frati si surori, fara sa uitam pe bunicii, adeseori mai coplesiti de aparitia nepotilor decat ne-am inchipuit. Familia trebuie sa fie un mediu sigur, calm si peren. Copiii intregesc relatia celor doi parteneri prin miracolul sfant al procreatiei, materializind perspectiva noastra nemuritoare. Copilul trebuie sa reprezinte o bucurie, o implinire iar familia, un leagan de iubire si stabilitate, oferind primele modele.

Iata de ce legaturile nelegiferate, intamplatoare si iresponsabile, transfera asupra copiilor poveri insuportabile, impiedicand devoltarea lor armonoasa. Un moment al procreatiei prost ales, sub influenta instinctelor dezinhibate de consumul de alcool sau alte substante toxice (droguri, unele medicamente sau chiar noxe profesionale) poate antrena tare ereditare care vor reduce, din start, sansele de viata si de realizare ale copilului. Un ambient promiscuu va da cale libera unor boli grave (sifilis, SIDA, tuberculoza, etc.), condamnind copilul la suferinta si marginalizare. Violentele si umilintele menajere vor induce tulburari de caracter care vor influenta pentru totdeauna relatiile socio-profesionale ale copilului.

Iata de ce va invit sa meditam profound cand vrem sa devenim parinti si sa nu uitam niciodata atunci cand ne gandim la urmasii nostri, sa ne sfatuim cu "copilul" prezent inca in fiinta noastra "atat de adulta", regsindu-l pur si adevarat.

Dr. Victoria Irimia - medic primar psihiatru, doctor in stiinte medicale