A sta acasa: de la un loc de munca cu norma intreaga la mama cu norma intreaga

Multe femei cred ca acest lucru este cea mai grea decizie pe care o vor lua vreodata: daca sa se orienteze spre cariera sau sa uite de locul de munca si sa-si indrepte atentia spre casa.

Desi poate parea astfel, decizia de a deveni mama prezenta mereu acasa nu este chiar atat de alba sau neagra precum pare. Exista un numar de posibilitati, de la a-ti lua concediu pentru cateva luni, sa stai acasa pentru un an sau doi sau sa stai acasa pana cand toti copiii sunt la scoala sau chiar pentru o perioada mai indelungata, iar aceste decizii pot fi modificate in orice moment. De cele mai multe ori, o femeie nu ia decizia de a sta acasa pana cand nu apare al doilea sau al treilea copil in viata sa.

Cand vine vorba de alegeri, este important sa nu lasi expertii in calitatile parintilor sau asteptarile societatii sa te influenteze cu privire la ceea ce ar trebui sa faci. Tu trebuie sa iei deciziile care sunt compatibile cu obiectivele si circumstantele tale si ale familiei tale. Vei fi mult mai fericita pe termen lung, daca iti evaluezi corect optiunile si alegi ceea ce este mai bine pentru tine.

O cercetare « A sta acasa: de la un loc de munca cu norma intreaga la mama cu norma intreaga » a chestionat 300 de femei din intreaga tara. S-a constatat ca exista unele asemanari mari, dar nu toate femeile raman acasa din acelasi motiv sau ajung la aceasta decizie in mod similar.

Mai mult de jumatate (51,3%) au declarat ca au stiut intotdeauna ca vor sta acasa de indata ce vor avea copii. Contrar ideilor generale, conform carora femeile isi lasa locurile de munca foarte greu, am constatat ca femeile care isi construiesc cariere de succes inainte de a avea un copil sunt adesea cele mai dornice sa stea acasa. Ele simt ca au realizat ceea ce si-au propus si sunt gata sa dea piept cu noua provocare de a deveni mame.

Pentru multe femei, decizia de a sta acasa cu copiii lor se bazeaza pe amintirile din copilarie. Femeile ale caror mame au fost fericite prin a fi doar mame casnice sunt mai deschise spre a percepe statutul de mama cu norma intreaga ca un rol pozitiv. Iar unele femei, care au trait pe propria lor piele experienta de a fi copii incuiati in casa, nu doresc acest lucru pentru copiii lor.

O femeie si-a amintit ca ea si sora ei urau sa stea cu bonele, mai ales in timpul verii. Se simteau excluse tot timpul. Apoi, mai tarziu, a fost un copil lasat in casa incuiata si in calitate de copil mai mare, a fost responsabila pentru casa si pentru siguranta celorlalti. A fost prea mult stres pentru un copil de doisprezece ani.

Dintre aceste femei care au fost nesigure de decizia lor inainte de a fi insarcinate, 15,7% au decis sa ramana acasa in timpul sarcinii. Un fost editor a spus ca inainte de a fi insarcinata a avut doar o idee vaga ca ar dori sa stea acasa. Dar in timpul sarcinii, a inceput sa realizeze cat de atasata era (la propriu si la figurat) de copilul ei nenascut. Atunci a stiut ca nu se va mai intoarce la norma intreaga.

Multe femei care initial abia asteptau sa se intoarca la locul de munca erau surprinse de profunzimea atasamentului lor fata de copilul lor nou nascut si de nevoile incredibile ale acestuia. Dintre femeile chestionate, 11,7% au luat decizia de a sta acasa in timpul concediului de maternitate, chiar daca anterior hotarasera sa se intoarca la munca.

Alte 11.7% din femeile chestionate au revenit la munca cu norma intreaga, dar s-au luptat cu programe de munca dificile si cu separarile lungi de copilul lor. Incercarile de a te conforma eticii traditionale de lucru specifica sexului masculin, care necesita ore intregi de munca si presupune ca viata de familie este lipsita de importanta sau nevoia de a fi in grija altei persoane, poate fi deosebit de frustranta.

O mama si-a reamintit modul in care atat viata profesionala cat si viata ei personala au avut de suferit: simtea frustrare la locul de munca pentru ca nu mai putea sa lucreze 60 de ore pe saptamana. Simtea frustrare acasa pentru ca nu putea sa-si vada copilul crescand. Sfarsiturile de saptamana si le petrecea muncind si avea putin timp pentru a petrece cu sotul ei si chiar mai putin pentru ea. Nimeni nu a realizat la locul de munca ca simtea ca a renuntat la o experienta de neinlocuit in favoarea serviciului, sa nu mai vorbim despre griji. I se parea ca timpul petrecut la locul de munca insemna relativ putin pentru companie, dar ar putea inseamna totul pentru fetita ei.

Nivelul de frustrare al mamelor angajate creste in mod dramatic atunci cand apare al doilea sau al treilea copil. 9,6% dintre femeile din aceasta cercetare, care au reusit sa echilibreze responsabilitatile de acasa si cele de la locul de munca, odata ce au avut un copil s-au gasit in imposibilitatea de a controla toate acestea cand familia lor a crescut.

Indiferent de abordarea care se potriveste situatiei tale, putine femei nu simt anxietate si conflict in momentul unei astfel de schimbari radicale din interiorul ei si in viata ei de familie. O femeie a descris intreaga perioada de sarcina ca fiind plina de ingrijorari cu privire la viitor. Gasindu-se in imposibilitatea de a renunta la pozitia sa si la programul de lucru in favoarea altcuiva, ea stia ca nu putea sa renunte nici la copil in favoarea altcuiva. Astfel a decis sa stea acasa, cel putin pentru o perioada.