Interventia si corectarea balbaielii

Balbaiala apare la varsta de trei-patru ani la majoritatea copiilor si este de cele mai multe ori trecatoare. La aceasta varsta copilul prezinta un ritm intens de dezvoltare a limbajului.

Daca in aceste perioade familia sau colectivul in care traieste copilul prezinta reactii negative fata de el, exista riscul ca aceste tulburari sa se agraveze.

Este foarte important ca aceasta tulburare de vorbire sa fie diagnosticata corect.

Corectarea balbaielii trebuie sa fie inceputa de timpuriu (la varsta prescolara); complexitatea corectarii depinde de: gravitatea tulburarii, timpul necesar recuperarii si particularitatile personalitatii copilului.

Parintii trebuie sa aiba comportamente potrivite in relatia cu copilul.

Ce trebuie sa faca parintii:

• sa NU critice copilul atunci cand se poticneste;

• sa NU-l pedepseasca in momentele de ezitare in vorbire;

• sa NU-i ceara sa NU se balbaie;

• sa NU imite vorbirea copilului;

• sa NU-l oblige sa vorbeasca atunci cand copilul nu doreste;

• sa NU termine cuvintele, propozitiile sau frazele pe care copilul le are de spus;

• sa NU anticipeze ce copilul urmeaza sa spuna;

• sa NU-i atraga atentia asupra greselilor facute in vorbire;

• sa NU-l corecteze in momentele de balbaiala;

• sa aiba rabdare pana cand copilul termina tot ce are de spus;

• sa il laude pentru o vorbire corecta;

• sa il incurajeze in situatiile favorabile;

• sa mentina contact vizual in timp ce vorbesc cu el;

• sa evite situatiile in care vorbirea copilului se inrautateste;

Metodele terapeutice de tratare a balbaielii au scopul de a imbunatati comunicarea acestor copii. Sunt intalnite urmatoarele metode de corectare a balbaielii:

• „batai” ale ritmului (miscarea concomitenta a bratului logopedului cu a copilului);

• distragerea atentiei, convingerea (i se cere copilului sa-si modifice respiratia, modul de articulare, sa-si schimbe ritmul vorbirii, sa vorbeasca „mestecand” cuvintele);

• terapii de relaxare (utilizarea tehnicilor de relaxare, deoarece in momentele de liniste copilului nu ii mai este frica sa vorbeasca si se exprima aproximativ corect);

• terapiile ritmului si controlul debitului (copilul este pus sa vorbeasca fredonand, pe silabe, mai rar, mai accentuat, sa vorbeasca si sa scrie in acelasi timp, sa vorbeasca in „ecou”, sa prelungeasca vocalele, sa faca pauze lungi);

• psihoterapia (diverse tipuri) – duce la cresterea increderii in sine, dezvoltarea capacitatii de exprimare, exteriorizarea tensiunilor si a agresivitatii;

Este foarte important de mentionat faptul ca specialistii sunt cei care decid metoda de recuperare utilizata in corectarea vorbirii unui copil balbait (la prescolari exercitiile se fac sub forma de joc, iar la scolari se pune accent pe sarcinile de citire si scriere)