Enurismul nocturn la copii

Enurezisul nocturn este termenul medical pentru udatul patului si poate fi extrem de jenant pentru copilul tau. Unii copii care uda patul se pot simti exclusi din punct de vedere social.

Vor refuza invitatii de a ramane peste noapte la prieteni, de a merge cu cortul sau in excursii fiindca se vor simti ridicol daca au un astfel de episod. Ce poti face ca sa-ti ajuti copilul sa depaseasca aceste momente?

In primul rand, parintii trebuie sa inteleaga ca acest lucru nu este considerat o problema pentru copii pana pe la varsta de 5-6 ani.

Exista doua categorii de baza ale enurezisului.

Daca sufera de enurezis in mod cronic, adica de doua sau mai multe ori pe luna, atunci copilul va fi considerat ca sufera de enorezis nocturn primar.

Practic, nu a fost in masura sa detina controlul deplin si constant al vezicii urinare.

Poate avea aceasta problema din mai multe motive.

Creierul copilului poate nu este suficient de matur pentru a semnala faptul ca vezica este plina sau vezica urinara produce mai multa urina decat poate tine. Ori, poate avea o vezica neobisnuit de mica sau doarme prea adanc pentru a se putea trezi.

Daca micutul tau a avut control complet asupra vezicii timp de mai multe luni si apoi brusc uda din nou patul, acest lucru se numeste enurezis nocturn secundar.

Ar putea avea probleme medicale, cum ar fi constipatia, care pune o presiune asupra vezicii sau o infectie a tractului urinar. Enurezisul poate fi cauzat si de o schimbare emotionala sau stresanta din viata lui, cum ar fi mutatul, deces in familie sau divort.

Daca sufera de enorezis secundar, medical te poate ajuta sa tratezi conditia medicala ce cauzeaza acest lucru. In cazul in care enorezisul apare pe baza emotionala, timpul poate rezolva aceasta problema.


Totusi, daca stresul continua, s-ar putea sa fie nevoie sa ia parte la niste sesiuni de consiliere cu un psiholog pentru copii sau consilier de familie. Odata ce tratezi bazele problemei, aceasta ar trebui sa se rareasca si apoi sa dispara de tot.

Trebuie sa-ti amintesti ca el nu face acest lucru intentionat, prin urmare nu trebuie pedepsit. Desi este frustrant pentru tine, fii sigura ca cel mic este si mai nefericit. Ai rabdare si nu rade de el sau nu-l ridiculiza.

Tine minte ca acest lucru poate fi ereditar. Daca stii pe cineva din familie care s-a confruntat cu asa ceva, ar fi bine sa-l rogi sa vorbeasca cu copilul tau si sa-i spuna prin ce a trecut.

Fa-l sa inteleaga faptul ca nimeni nu a udat patul la nesfarsit, prin urmare si el va trece peste asta.

Nu-ti lasa copilul sa auda ca vorbesti despre problema lui cu alte persoane, chiar daca fac parte din familie. S-ar putea sa aiba deja probleme de socializare iar acest lucru doar i-ar spori neincrederea, nerespectandu-i intimitatea.

Trebuie sa vorbesti cu el ce puteti face amandoi pentru a trece peste aceasta problema. Responsabilizeaza-l incepand prin a-l lasa sa schimbe el asternuturile de pat. Sa schimbe tot patul cand este nevoie.

Poti sa-l ajuti dar trateaza aceasta chestiune ca unul din lucrurile normale pe care le are de facut in casa. Nu te referi si nu transforma acest lucru intr-un fel de pedeapsa. Nu trebuie sa fie pedepsit pentru ceva ce nu poate controla.

Ar trebui sa-i limitezi aportul de lichide dupa cina. Nu vrei sa devina deshidratat de aceea este important sa bea mult lichid in timpul zilei. Incearca sa luati cina putin mai devreme ca sa treaca ceva timp pana cand trebuie sa mearga la culcare.

Da-i apa sau lapte la cina, in loc de bauturi cofeinizate si asigura-te ca merge la baie inainte sa mearga la culcare.

Daca poti aproxima ora la care copilul tau uda patul, poti sa-l trezesti cu putin timp inainte in fiecare noapte si sa-l duci la baie. Acest lucru nu este dovedit ca ar da roade dar il obisnuiesti sa foloseasca baia pe timpul noptii, pana cand vezica devine mai matura.

Unii parinti recurg la senzori care sunt plasati sub lenjeria de pat a copilului. Acesti senzori emit alarme sonore atunci cand copilul incepe sa ude patul. Odata ce auzi alarma, trezeste copilul si du-l la baie.

Daca vrei sa folosesti acesti senzori, fa-o consecvent in fiecare seara.

Daca nici una din aceste metode nu da rezultate, doctorul s-ar putea sa fie nevoit sa prescrie o reteta. Unele medicamente ajuta vezica sa se relaxeze, in timp ce altele semnaleaza organismului sa produca mai putina urina.

Totusi, rezultatele s-ar putea sa fie pe termen scurt, iar problema copilului se poate intoarce odata oprit tratamentul.

Indiferent ce metoda incerci, trebuie sa-ti tii medicul informat legat de progresele facute de copilul tau. El poate sa va ajute sa gestionati aceasta problema si pana la urma sa o eradicati.