Enurezisul la copii

Enuresis e un cuvant de origine greaca, insemnand a „urina in”. E definit ca tulburare emotionala si comportamentala cu debut survenind in copilarie, constand in scaparea involuntara a urinei in timpul somnului de cel putin de doua ori pe saptamana, timp de trei luni consecutiv.

Adeptii psihanalizei clasice (Freud, Blackwell, Lovibond, Kolvin etc.) definesc enurezisul ca pe o regresie anala, ca o forma de exprimare a sentimentelor negative orientate impotriva parintilor.

Copilul deci, conform teoriei psihanalizei clasice, face pe el deoarece asa isi exprima resentimentele fata de parinti.

Care sunt formele enurezisului la copii?

Udarea patului in timpul somnului se numeste enurezis nocturn, iar termenul de enurezis diurn se refera la situatiile in care urinarea involuntra se intampla in timpul zilei.

In literatura de specialitate deseori intalnim expresiile de enurezis primar si secundar.

Copilul care nu a reusit sa aiba control asupra vezicii urinare pana la implinirea varstei de cinci-sase ani, confruntandu-se cu aceasta problema de la nastere, sufera de enurezis primar, acesta fiind forma cea mai frecvent intalnita.

Enurezisul secundar apare dupa o perioada de cel putin un an „fara accidente”,  timp in care mictiunile involuntare lipsesc totalmente.

Care sunt cauzele enurezisului la copii?

De cele mai multe ori, factorii psihologici sunt responsabili pentru aparitia enurezisului secundar.

Stresul emotional cauzat de nasterea fratiorului sau surioarei, divortul parintilor, slaba performanta la scoala sau alte probleme de ordin psihologic sunt asociate des cu aceasta forma a „udarii patului.”

Atentie!  Reaparitia „urinarii in pantaloni” poate semnala unele anomalii fiziologice, ca maladiile dobandite ale vezicii urinare, uretrei, penisului si scrotului. 

Unii cercetatori spun ca volumul vezicii urinare ar putea conduce la enurezis. Vezica urinara are un perete muscular, care permite marirea sau micsorarea ei in functie de cantitatea de urina stocata.

Astfel, urina se acumuleaza intre mictiuni fara modificari importante ale tensiunii peretilor si ale presiunii intravezicale.

In unele cazuri insa peretele muscular nu este destul de flexibil si nu poate stoca o cantitate mai mare de urina, care duce la scaparea lichidului in pat.  

La unii copii, cauza enurezisului poate fi si acumularea excesiva a urinei din timpul noptii, din cauza nivelului scazut al hormonului antidiuretic (argininvasopresina AVP), care in mod normal reduce fluxul urinar in timpul noptii. 

Trebuie sa luam in calcul ca enurezisul poate fi si de ordin genetic. Unele cercetari psihologice  au dovedit ca  parintii acelor copii care sufera de enurezis, s-au confruntat si ei cu aceasta problema in copilarie.

Tratamentul enurezisului la copii

in unele situatii „udarea involuntara al pantalonilor” poate disparea de la sine.

In prima instanta, parintii pot sa treaca cu vederea asupra acestor mici scapari, percepand aceasta situatie ca o treapta in dezvoltarea copilului, peste care el va trece cu bine.

In schimb daca problema persista mai mult de sase luni, e indicat ca parintii sa consulte un specialist.  

Cele mai multe familii ale caror copii sufera de enurezis percep problema de la bun inceput ca pe o situatie jenanta, rusinoasa, de care vor sa scape in secret si cat de repede posibil, sanctionand copilul pentru fapta sa.

Cele mai comune forme de pedeapsa aplicate de parinti in vederea rezolvarii problemei sunt: interzicerea vizionarii televizorului, restrictionarea activitatilor la care copiii participa activ si bataia.

Aceste masuri nu sunt eficiente. Enurezisul nu va disparea, ci copilul se va simti umilit si jenat, iar in viitorul apropiat cu siguranta va incerca sa evite acele locuri si persoane care ii amintesc de situatia incomoda in care s-a aflat.

"Numai bebelusii fac in pat. Ce esti tu, sugar?" spun des parintii cand se intampla „un accident”. Aceste reprosuri din partea lor nu fac altceva decat sa agraveze problema si sa creasca nivelul de anxietate al copilului.

Cei mici sunt constienti ca se afla intr-o situatie jenanta si au nevoie de intelegere si acceptare neconditionata ca sa invete sa aiba control asupra vezicii urinare.

Copilul enuretic are tendinta sa mareasca gravitatea problemei, crezand ca el e singurul de pe lume care face in pat si nu poate trece de acest impediment.

Il va ajuta mult pe copil daca ii povestim cazurile altor persoane care s-au confruntat cu aceasta problema, dovedindu-i astfel ca urinarea in pat nu e o problema foarte grava si se poate rezolva. 

O alta metoda aplicata des de parinti pentru a solutiona aceasta situatie incomoda este reducerea cantitatii de lichide. E logic, daca organismul nu primeste apa, nu are ce sa elimine.

Atentie! in cazul in care copilul nu consuma cantitatea necesara de lichide zilnic, lipsa apei poate dauna sanatatii, avand un efect negativ in special asupra activitatii renale.

E indicat ca copiii sa bea intre 700-1000 ml de lichide zilnic ca organismul sa se dezvolte armonios. Nu sunt recomandate bauturile racoritoare ce contin cofeina, acesta avand efect diuretic.

E bine sa amintim copilului sa mearga la toaleta inainte de culcare. Unii psihologi spun ca trezirea copilului in timpul noptii inainte de a uda patul, ar fi o solutie eficienta pentru  insusirea controlului asupra vezicii.

Copilul se va obisnui treptat sa se trezeasca inainte sa se intample accidentul. 

Tratarea enurezisului la copii se poate face si cu ajutorul unor medicamente, prescrise doar de un  medic specialist.

Cei care isi lauda copilul cand reuseste sa-si controleze vezica dar nu il cearta cand se mai intampla cate un accident au pornit pe un drum bun, si daca au rabdare si vointa  vor reusi sa-si ajute copilul sa treaca de acest impediment, fara sa-si dezvolte complexe de inferioritate.

Enurezisul se poate trata eficient cu rabdare si gandire pozitiva.