Tulburarile de vorbire la copii

Copiii pana la varsta de 3 ani au adesea tulburari in exprimarea consoanelor, a pronuntiei "r-ului" sau vorbesc accentuand consoana "s".

Cauzele tulburarilor de vorbire la copii

Cauzele cel mai des intalnite sunt tulburarile de tip fiziologic prin nematurizarea sistemului fonetoarticular, a lipsei de atentie auditiva, model gresit de exprimare, imitarea unei vorbiri defectuase a celor din anturajul copilului, insa acest lucru se regleaza de la sine pe masura ce copilul creste.

Tulburarile de vorbire sunt impartite in doua categorii

Afazia este o tulburare cerebrala adesea cauzata de accidente.

Dislalia, cea mai intalnita tulburare de acest gen, consta in abaterea de la pronuntia obisnuita a cuvintelor.

La copii mai pot fi intalnite forme de dislexia, discalculia, disgrafie.

Aceste prezinta de asemenea tulburari de citire, de atentie prezente mai ales in clasa I cu toate ca acestea nu sunt neaparat un indicativ al dislexiei ci chiar urma unei nematurizari. Diagnosticarea insa trebuie validata de un medic pentru a nu transmite un stres inutil copilului.

Statistic vorbind: 26% din fete, 34% din baieti pana la varsta de 5 ani au o tulburare de vorbire.

Parintii fac o greseala cand vorbesc pe un ton infantil copiilor, considerandu-l dragalas pentru ca in acest mod ii priveaza de un mod de exprimare si pronuntie corecta a cuvintelor.

Bilingvismul este insa o alta cauza, copii fiind supusi unei presiuni de a invata 2 limbi straine inainte de a o stapani pe prima la insistentele parintilor.

Cel mai mare rol in modul in care comunica copiii il au parintii prin modul in care acestea se ocupa de dezvoltarea limbajului copilului, prin modul in care il stimuleaza sa le vorbeasca si prin modul in care parintii ii vorbesc copilului. Cu toate ca parintii au multe responsabilitati nu trebuie ca cei mici sa fie lasati mult timp singuri si privati de grija parinteasca.

In ceea ce priveste comunicarea cu copiii, mamele au rolul de a fi un agent activ acestea trebui sa ii vorbeasca bebelusului in timpul activitatilor cotidiene.

In timp ce particularitatile de limbaj dispar treptat, tulburarile de limbaj nu dispar de la sine, fiind necesare tratamente logopedice de dictie si exprimare pentru a preveni si corecta aceste tulburari de vorbire la copii.