Copilul meu spune tot ceea ce gandeste

Problema

Copilul vorbeste cursiv, da dovada de logica, insa exprima tot ceea ce gandeste, cu toate ca multe subiecte sunt delicate. Cand ii atragi atentia, spune candid “Dar e adevarat”, iar tu ramai fara reactie.

La 4 ani, copilul stie sa faca diferente si sa le exprime, pur si simplu. La 2-3 ani, el nu prea intelege  ceea ce vede in jur (de exemplu, ca o persoana nu vede, ca este mica etc.). Pentru el, la aceasta varsta, este importanta relatia pe care o are cu oamenii, nu cum sunt acestia.

Ce ai de facut?

Incearca sa te controlezi si sa nu reactionezi exagerat. Opteaza pentru dialog. Raspunde intrebarilor puse de copil largind aria raspunsului: “Da, asa este, oamenii nu seamana unii cu altii, unii sunt mai mari, altii mai mici, unii sunt mai tineri, altii sunt mai in varsta”. Este posibil ca persoana in cauza sa se implice si ea, explicandu-i celui mic situatia.

Explica-i ca nu e frumos sa-si exprime mirarile cu voce tare si ca nimanui nu-i place sa auda astfel de comentarii, iar unele persoane se supara la auzul acestor vorbe, chiar daca ele sunt adevarate.

Ii poti cere sa-ti spuna tie ce gandeste, cand sunteti numai voi doi, astfel incat sa nu se supere nimeni.

La o anumita varsta (4 ani), copilul nu stie sa gandeasca fara sa exprime cu voce tare ce-i trece prin capsor. Este un proces normal, care-i permite sa capete siguranta in ceea ce priveste cunostintele sale.

De exemplu, copilul stie ca, atunci cand o persoana este foarte batrana, va muri. Astfel, in momentul in care vede o batrana pe strada, face asocierea intre batranete si moarte si afirma cu seninatate ca doamna respectiva e batrana si va muri curand. Abia cand va implini 5 sau 6 ani, copilul va intelege faimoasele “coduri sociale”.

Este foarte important sa-i atragi atentia de fiecare data cand spune ceva ce nu se cuvine, pentru a se corecta si pentru a invata cum trebuie sa se comporte. Inarmeaza-te cu rabdare si cu multe explicatii.