A PHP Error was encountered
Severity: Notice
Message: Memcache::connect(): Server 194.183.153.40 (tcp 11212, udp 0) failed with: Connection refused (111)
Filename: libraries/Cache.php
Line Number: 77
A PHP Error was encountered
Severity: Warning
Message: Memcache::connect(): Can't connect to 194.183.153.40:11212, Connection refused (111)
Filename: libraries/Cache.php
Line Number: 77
In aceasta poveste iti prezentam o mamica viteaza, care si-a riscat sanatatea si viata pentru a-si aduce pe lume copilul.
Am 34 de ani, impliniti luna aceasta, sufar de o boala de inima si medicii mi-au spus ca nu pot aduce pe lume un copil, dar eu am riscat si in data de 4 iunie a.c. a venit pe lume printesa mea.
Am fost regulat la doctor dupa luna a 3-a de sarcina, medicul ginecolog mi-a spus in luna a 4 de sarcina ca daca stia ca sufar de boala respectiva ma obliga sa fac avort.
Am fost foarte suparata si am iesit plangand de la el, asa cum am iesit plangand pana la sfarsitul sarcinii.
In paralel cu vizetele la medicul ginecolog mergeam si la un medic cardiolog care era de aceeasi parere cu medicul ginecolog, dar eu mi-am pus speranta in Maica Domnului si in Sfanta Parascheva.
Medicul la care am mers nu spunea sexul copilului, in luna a 7-a am fost la un alt medic pentru a stii ce vom avea dar si acel medic mi-a dat o veste rea, a spus ca vede doua inimi, patru picioruse, patru maini .... si un singur capusor.
Numai tristete si suparare, dar inca o data mi-am pus speranta in Dumnezeu.
Din cauza difucultatilor financiare am fost la servici pana in "ultima clipa" cu legea care s-a schimbat cu 1 ianuarie 2006 nu intram nici la indemnizatia pentru crestere copii.
Pe scurt, in cele 9 luni de sarcina am trecut prin momente dificile cu toate lucrurile pe care le aflam.
In ciuda tuturor si cu toate ca din luna a 4-a mi s-a spus sa stau acasa am avut o sarcina usoara, chiar foarte usoara, nu am avut greturi, am luat normal in greutate.
Am fost programata pe data de 7 iunie la internare, dar printesa mea a vrut sa vina mai repede pe lume si in data de 4 iunie, pe la orele 1 din noapte m-au luat durerile.
Cu o zi inainte am mancat foarte mult si eu credeam ca ma doare stomacul, insa sotul meu nu m-a lasat si m-a dus la spital.
Cand am ajuns, nici unul din medicii care m-au asistat de-a lungul sarcinii nu era de gasit, era duminica dimineata la ora sase.
Doctorita care era de garda, cea de ginecologie si cea care tinea de inima, erau foarte sceptice, le era frica sa nu-mi pierd viata, asta era riscul la boala mea de inima.
Eu nu vroiam decit sa-mi vad copilul, macar pentru o secunda. Am intrat in operatia de cezariana la ora 9 si ceva si la ora 10 fix a venit pe lume scumpetea mea, care a avut 3 kg si 50 cm.
Cand asistenta a venit si mi-a spus ce am, intrebarea mea a fost daca este numai unul, nu daca este sanatoasa sau daca are tot ce-i trebuie, eram marcata de ceea ce mi-a spus medicul in luna a 7-a.
Dupa inca 2 ore cand mi-am revenit putin a venit din nou asistenta si pentru inceput i-am pus aceeasi intrebare si de-abia dupa ce mi-a adus-o m-am linistit si atunci am intrebat daca este sanatoasa.
Fericirea mea a fost imensa si nu am cuvinte sa o descriu, si de aproape sase luni de fiecare data cand ma uit la printesa mea radiez de fericire. Am riscat mult, dar suntem fericite si sanatoase si eu si printesa mea tarzie.
Le doresc tuturor celor care vor intr-adevar sa aiba un copil sa aiba incredere in Maica Domnului si in Dumnezeu.
Pe printesa mea o cheama Ana-Maria si imi pare foarte rau ca nu pot sa va trimit si o poza cu ea, care este foarte frumoasa, nu pentru ca este copilul meu, ci pentru ca de foarte mica a avut trasaturile foarte bine definite, este o femeie - ingeras in miniatura.
Sanatate, sa aveti putere sa va cresteti copii in credinta si sa aveti parte numai de bucurii din partea lor.
Am fost regulat la doctor dupa luna a 3-a de sarcina, medicul ginecolog mi-a spus in luna a 4 de sarcina ca daca stia ca sufar de boala respectiva ma obliga sa fac avort.
Am fost foarte suparata si am iesit plangand de la el, asa cum am iesit plangand pana la sfarsitul sarcinii.
In paralel cu vizetele la medicul ginecolog mergeam si la un medic cardiolog care era de aceeasi parere cu medicul ginecolog, dar eu mi-am pus speranta in Maica Domnului si in Sfanta Parascheva.
Medicul la care am mers nu spunea sexul copilului, in luna a 7-a am fost la un alt medic pentru a stii ce vom avea dar si acel medic mi-a dat o veste rea, a spus ca vede doua inimi, patru picioruse, patru maini .... si un singur capusor.
Numai tristete si suparare, dar inca o data mi-am pus speranta in Dumnezeu.
Din cauza difucultatilor financiare am fost la servici pana in "ultima clipa" cu legea care s-a schimbat cu 1 ianuarie 2006 nu intram nici la indemnizatia pentru crestere copii.
Pe scurt, in cele 9 luni de sarcina am trecut prin momente dificile cu toate lucrurile pe care le aflam.
In ciuda tuturor si cu toate ca din luna a 4-a mi s-a spus sa stau acasa am avut o sarcina usoara, chiar foarte usoara, nu am avut greturi, am luat normal in greutate.
Am fost programata pe data de 7 iunie la internare, dar printesa mea a vrut sa vina mai repede pe lume si in data de 4 iunie, pe la orele 1 din noapte m-au luat durerile.
Cu o zi inainte am mancat foarte mult si eu credeam ca ma doare stomacul, insa sotul meu nu m-a lasat si m-a dus la spital.
Cand am ajuns, nici unul din medicii care m-au asistat de-a lungul sarcinii nu era de gasit, era duminica dimineata la ora sase.
Doctorita care era de garda, cea de ginecologie si cea care tinea de inima, erau foarte sceptice, le era frica sa nu-mi pierd viata, asta era riscul la boala mea de inima.
Eu nu vroiam decit sa-mi vad copilul, macar pentru o secunda. Am intrat in operatia de cezariana la ora 9 si ceva si la ora 10 fix a venit pe lume scumpetea mea, care a avut 3 kg si 50 cm.
Cand asistenta a venit si mi-a spus ce am, intrebarea mea a fost daca este numai unul, nu daca este sanatoasa sau daca are tot ce-i trebuie, eram marcata de ceea ce mi-a spus medicul in luna a 7-a.
Dupa inca 2 ore cand mi-am revenit putin a venit din nou asistenta si pentru inceput i-am pus aceeasi intrebare si de-abia dupa ce mi-a adus-o m-am linistit si atunci am intrebat daca este sanatoasa.
Fericirea mea a fost imensa si nu am cuvinte sa o descriu, si de aproape sase luni de fiecare data cand ma uit la printesa mea radiez de fericire. Am riscat mult, dar suntem fericite si sanatoase si eu si printesa mea tarzie.
Le doresc tuturor celor care vor intr-adevar sa aiba un copil sa aiba incredere in Maica Domnului si in Dumnezeu.
Pe printesa mea o cheama Ana-Maria si imi pare foarte rau ca nu pot sa va trimit si o poza cu ea, care este foarte frumoasa, nu pentru ca este copilul meu, ci pentru ca de foarte mica a avut trasaturile foarte bine definite, este o femeie - ingeras in miniatura.
Sanatate, sa aveti putere sa va cresteti copii in credinta si sa aveti parte numai de bucurii din partea lor.
Tu ce zici?
