Povestea soricelului zburator

Povestea soricelului zburator Urmatoarele desene animate se adreseaza tuturor copiilor care nu se simt bine in pielea lor, copiilor nemultumiti de ceea ce sunt si care isi doresc sa fie altfel decat ceilalti, doar din plictiseala si altfel decat au fost lasati sa fie. Atentie, poate fi periculos! Era odata un soricel, care nu se amesteca niciodata in jocurile fratilor sai, parandu-i-se plictisitoare. Statea cat era ziulica de lunga si urmarea pasarile zburand si dansul lor minunat, pe cer. Si tare mai ofta, caci tot ce isi dorea era sa aiba si el aripi si sa zboare. Vroia sa fie altfel decat toti ceilalti. Nu se mai simtea deloc bine in pielea lui de soarece obisnuit. Ticlui niste aripi din frunze si crezu ca asta-i zborul. Dar se prabusea sarmanul, de fiecare data. Dar, intr-o zi, cum statea el asa, urmarind pasarile, auzi deodata glasul disperat al unui fluture, ce tocmai urma sa fie inhatat de un paianjen fioros. Si fara sa mai stea pe ganduri, soricelul nostru rupse o creanga si il incinse pe paianjen de i-au mers fulgii. Ridica fluturele si cand, ce sa vezi, o mandrete de zana isi desfacea aripile aurii. Drept recunostinta ca fu salvata, ii ceru soricelului sa-i spuna o dorinta pentru a i-o indeplini. Mai e nevoie sa spunem ce dorinta il ardea cel mai tare, pe soricel? Si iata ca nici una nici doua, soricelul se trezi cu o mandrete de aripi. Nu-si mai incapea in piele de bucurie, dar zana il avertiza sa aiba grija, ca nu este un lucru usor, fiindca nu s-a mai pomenit soricel cu aripi. Dar micutul nu intelese prea bine ce ii spuse si nici nu crezu. Nu avea cum sa-i fie rau, cand asta isi dorise dintotdeauna. Si nu mai zabovi caci acum putea in sfarsit participa la dansul pasarilor. Dar, ce sa vezi?! De cum il zarira, toate isi luara zborul, lasandu-l stingher. Nu intelegea inca si se gandi ca nu-i nimic. Are cu cine se juca, isi spuse, privind in jos de sus, de pe creanga, la fratii sai ce se harjoneau prin curte. Dar umbra zborului sau ii sperie de moarte pe acestia, care o luara la sanatoasa cat ai zice peste. Caci semana cu o dihanie. Nici pasare nu era, nici soricel, de unde aveau sa stie sarmanii, ca este chiar fratele lor?! Se puse pe plans micutul fara minte si intelese in sfarsit, ce vru sa-i spuna zana. Si cum statea el asa deznadajduit, cu lacrimile innodate in barba, aparu zana, care incerca sa-l aline. Si pentru ca si-a invatat lectia, intelegand ca trebuie sa ne bucuram de ceea ce suntem si ca nu intamplator suntem intr-un fel si nu in altul, zana ii lua aripile inapoi, eliberandu-l de o mare povara. Si tare se mai bucura soricelul de regasirea cu ai sai si tare fericit mai era ca poate fi un soricel obisnuit!