Povestea lui Mos Craciun

Povestea lui Mos Craciun Cu totii sarbatorim Craciunul. Ne veselim, cantam, mancam si ne distram, dar cati dintre noi stiu oare, ce sarbatorim de fapt?! Cu totii?‚ asteptam daruri si toti il pomenim pe Mos Craciun. Dar oare cine a fost el?! Si care o fi povestea lui?! Urmeaza povestea lui Mos Craciun, mosul cel bun: Candva, de mult, la marginea unui oras, traia un mester batran care facea jucarii. Tot anul mesterea la ele cu dragoste si rabdare. Erau minunate si nu semanau una cu alta. In Ajunul Craciunului, batranul mester pleca din oras sa-si vanda jucariile. Oameni din acel oras nu erau prea bogati. Mesterul le vindea jucariile pe mai nimic. Dar asta nu-i scadea cu nimic bucuria de a face jucarii, de care copiii sa se bucure, dupa datina, in dimineata de Craciun. Pana intr-un an in care, mesterul vanduse toate jucarile si se intorcea spre casa. La marginea orasului, s-a oprit sa priveasca o fereasta. Stia ca acolo locuieste o familie saraca si se intreba ce jucarii or fi primit copii din acea casa. Trei copii visau cu voce tare: - Daca am avea un soldatel de plumb, numai unul, ne-ar fi de ajuns... - Ne-am juca impreuna si nu ne-am certa niciodata pentru el. Batranul stia ca nu mai avea nici o jucarie si tare ar fi vrut sa le daruiasca macar una. Dar ce minune! Un soldatel de plumb rasarise, nu se stie de unde, tocmai in fundul sacului. Si astfel, dorinta celor trei frati sarmani, s-a indeplinit. In drum spre casa, batranul gandea: ??€Â?As vrea sa fac atat de multe jucarii, incat sa daruiesc cate una, fiecaruri copil din lume, dar mai ales celor sarmani, carora n-are cine sa le cumpere??€Â?. Si mergand asa, pe ganduri, vazu in zapada un pui de caprioara, care-l privea cu ochi tristi. - Sarmana faptura, ce te doare? Se pare ca puiul de caprioara se ranise la un picior. Cum a stiut si cu ce a avut la indemana, batranul i-a legat rana si l-a ajutat sa se ridice. Atunci, faptura aceea gingasa i-a vorbit cu glas limpede, ca de copil: - Acum vad ca ai o inima buna. Dorinta ti de va indeplini. Si atunci, ca din pamant, a aparut o sanie fermecata, purtata in zbor de niste reni minunati. Si batranul s-a inaltat cu ei in slava cerului instelat, spre o lume de basm. Chiar si hainele lui saracacioase, se preschimbasera in niste haine neobisnuite, de culoare rosie. N-ar fi putut spune cat si pe unde l-a purtat sania fermecata. Intr-un tarziu, a simtit cum coboara lin, intr-un tinut inzapezit, unde il astepta o casuta cu ferestre luminate. O multime de pitici, ca si cei din povesti, l-au intampinat bucurosi. Piticii erau harnici si indemanatici, gata sa se apuce de treaba. Materialele se gaseau din belsug, caci nu se stie cum, se imulteau mereu si nu se terminau niciodata. Iar batranul mester priceput, ii indruma pe pitici si impreuna faceau jucarii, mereu mai multe si mai frumoase, pentru fiecare copil din lume, jucaria pe care si-o dorea. In seara de Ajun, sosesc colindatorii la fiecare casa, ei aduc vestea minunata a nasterii Domnului si ureaza un an bun si imbelsugat. Iar tarziu, cand noaptea se lasa, copiii se culcusesc in patucurile lor, insa in urechi le mai suna inca zvonul de colinde: ??€Â?O ce veste minunata??€Â?... Apoi adorm si viseaza... Dar oare vis sa fie??? Este noaptea in care visele copiilor se implinesc. Pentru ca, a doua zi, in dimineata de Craciun, in jurul bradului impodobit, bucuria nu mai are margini. Nici unul dintre ei n-a fost uitat. Iar dupa numele sarbatorii, copiii i-au pus numele batranului, Mos Craciun si asa a ramas pana astazi. De aceea, in zilele acestei sfinte sarbatori, cand stam cu toti in jurul mesei incarcate cu bunatati, nu trebuie sa-i uitam pe cei sarmani. Mosul are grija de ei o data pe an, insa noi trebuie sa ne gandim la ei, mereu!