Fata babei si fata mosneagului

Fata babei si fata mosneagului de Ion Creanga Si acum urmeaza povestea "Fata babei si fata mosului", scrisa de Ion Creanga. Personajele sale reprezinta un exemplu pentru noi toti. Bunatatea, cinstea si modestia fetei mosului, rasplatite pe masura, sunt puse in opozitie cu rautatea, invidia si lenea fetei babei, care va primi si ea totul dupa inima sa. Nu ne costa nimic sa fim buni, pe cand rautatea ne poate costa chiar viata. Varianta Video a povestii Fata babei si fata mosneagului Era odata un mosneag s-o baba. Si mosneagul avea o fata, si baba iar o fata. Fata babei era sluta, lenesa, tafnoasa si rea la inima. Dar, pentru ca era fata mamei, se alinta cum s-alinta cioara-n lat, lasand tot greul pe fata mosneagului. Fata mosneagului insa era frumoasa, harnica, ascultatoare si buna la inima. Dumnezeu o impodobise cu toate darurile cele bune si frumoase. Dar aceasta fata buna era horopsita si de sora cea de scoarta, si de mama cea vitriga. Noroc de la Dumnezeu ca era o fata robace si rabdatoare, caci altfel ar fi fost vai s-amar de pielea ei. Fata mosneagului la deal, fata mosneagului la vale. Ea dupa gateje prin padure, ea cu tabuietul in spate la moara, ea, in sfarsit, in toate partile dupa treaba. Cat era ziulica de mare, nu-si mai strangea picioarele. Dintr-o parte venea si-n alta se ducea. S-apoi baba si cu odorul de fiica-sa tot cartitoare si nemultamitoare erau. Pentru baba, fata mosneagului era peatra de moara in casa, iar fata ei, busuioc de pus la icoane. Cand se duceau amandoua fetele in sat la sezatoare, sara, fata mosneagului nu se incurca, ci torcea cate-un ciur plin de fuse. Iar fata babei indruga si ea cu chiu cu vai cate-un fus. S-apoi, cand veneau amandoua fetele acasa, noaptea tarziu, fata babei sarea iute peste parleaz si zicea fetei mosneagului sa-i deie ciurul cu fusele, ca sa-l tie pana va sari si ea. Atunci fata babei, vicleana cum era, lua ciurul si fuga in casa la baba si la mosneag, spuind ca ea a tors acele fuse. In zadar fata mosneagului spunea in urma ca acela este lucrul mainelor sale, caci indata o apucau de obraz baba si cu fiica-sa si trebuia numaidecit sa ramaie pe-a lor. Cand venea duminica si sarbatorile, fata babei era impopotonata si netezita pe cap, de parc-o linsesera viteii. Nu era joc, nu era claca in sat la care sa nu se duca fata babei, iar fata mosneagului era oprita cu asprime de la toate aceste. S-apoi, cand venea mosneagul de pe unde era dus, gura babei umbla cum umbla melita: ca fata lui nu asculta, ca-i usernica, ca-i lenesa, ca-i soiu rau??€¦ ca-i laie, ca-i balaie si ca s-o alunge de la casa. S-o trimita la slujba, unde stie, ca nu-i de chip s-o mai tie, pentru ca poate sa innaraveasca si pe fata ei. Mosneagul, fiind un gura-casca sau cum iti vre sa-i ziceti, se uita in coarnele ei si ce-i spunea ea, sfant era. De inima, bietul mosneag. Si poate c-ar mai fi zis cate ceva, dar acum apucase a canta gaina la casa lui si cucosul nu mai avea nici o trecere. S-apoi, ia sa-l fi pus pacatul sa se intreaca cu didiochiul, caci baba si cu fiica-sa il umpleau de bogdaprosti. Intr-una din zile, mosneagul, fiind foarte amarat de cate-i spunea baba, cheama fata si-i zise: - Draga tatei, iaca ce-mi tot spune ma-ta de tine: ca n-o asculti, ca esti rea de gura si innaravita si ca nu este de chip sa mai stai la casa mea. De-aceea du-te si tu incotro te-a indrepta Dumnezeu, ca sa nu se mai faca atata galceava la casa asta, din pricina ta. Dar te sfatuiesc, ca un tata ce-ti sunt ca, orisiunde te-i duce, sa fii supusa, blajina si harnica. Caci la casa mea tot ai dus-o cum ai dus-o, c-a mai fost si mila parinteasca la mijloc, dar prin straini, Dumnezeu stie peste ce soiu de samanta de oameni ii da si nu ti-or pute rabda cate ti-am rabdat noi. Atunci biata fata, vazand ca baba si cu fiica-sa voiesc cu orice chip s-o alunge, saruta mana tata-sau si, cu lacrimi in ochi, porneste in toata lumea, departandu-se de casa parinteasca, fara nici o nadejde de intoarcere! Si merse ea cat merse pe-un drum, pana ce, din intamplare, ii iesi inainte o catelusa, bolnava ca vai de capul ei si slaba, de-i numarai coastele. Si cum o vazu pe fata, ii zise: - Fata frumoasa si harnica, fie-ti mila de mine si ma grijeste, ca ti-oiu prinde si eu bine vreodata! Atunci fetei i se facu mila si, luand catelusa, o spala si-o griji foarte bine. Apoi o lasa acolo si-si cauta de drum, multamita fiind in suflet ca a putut savarsi o fapta buna. Nu merse ea tocmai mult si, numai iaca ce vede un par frumos si inflorit, dar plin de omizi in toate partile. Parul, cum vede pe fata, zice: - Fata frumoasa si harnica, grijeste-ma si curata-ma de omizi, ca ti-oiu prinde si eu bine vreodata! Fata, harnica cum era, curati parul de uscaturi si de omizi cu mare ingrijire si apoi se tot duce inainte sa-si caute stapan. Si, mergand ea mai departe, numai iaca ce vede o fantana parasita. Fantana atunci zise: - Fata frumoasa si harnica, ingrijeste-ma, ca ti-oiu prinde si eu bine vreodata! Fata raneste fantana si-o grijeste foarte bine. Apoi o lasa si-si cauta de drum. Si, tot mergand mai departe, numai iaca ce da de-un cuptior nelipit si mai-mai sa se risipeasca. Cuptiorul, cum vede pe fata, zice: - Fata frumoasa si harnica, lipeste-ma si grijeste-ma, ca poate ti-oiu prinde si eu bine vreodata! Fata, care stia ca de facut treaba nu cade coada nimanui, isi sufleca manicile, calca lut si lipi cuptiorul, il humuli si-l griji, de-ti era mai mare dragul sa-l privesti! Apoi isi spala frumusel manile de lut si porni iarasi la drum. Si mergand ea acum si zi si noapte, nu stiu ce facu, ca se rataci. Cu toate aceste, nu-si pierdu nadejdea in Dumnezeu, ci merse tot inainte pana ce, intr-una din zile, des-dimineata, trecand printr-un codru intunecos, da de-o poiana foarte frumoasa si in poiana vede o casuta umbrita de niste lozii pletoase. Cind s-apropie de acea casa, numai iaca o baba intampina fata cu blandete si-i zice: - Da' ce cauti prin aceste locuri, copila si cine esti ? - Cine sa fiu, matusa ? Ia, o fata saraca, fara mama si fara tata, pot zice. Si numai Cel-de-sus stie cate-am tras de cand mama care m-a facut, a pus manile pe piept! Stapan caut si, necunoscand pe nime si umbland din loc in loc, m-am ratacit. Dumnezeu insa m-a povatuit de-am nimerit la casa dumitale si te rog sa-mi dai salasluire. - Sarmana fata! zise batrana. Cu adevarat numai Dumnezeu te-a indreptat la mine si te-a scapat de primejdii. Eu sunt Sfanta Duminica. Slujeste la mine astazi si fii incredintata ca mane n-ai sa iesi in miinile goale de la casa mea. - Bine, maicuta, dar nu stiu ce trebi am sa fac. - Ia, sa-mi lai copilasii, care dorm acum si sa-i hranesti. Apoi sa-mi faci bucate si, cand m-oiu intoarce eu de la biserica, sa le gasesc nici reci, nici fierbinti, ci cum is mai bune de mancat. Si, cum zice, batrana porneste la biserica, iara fata suflica manicile si s-apuca de treaba. Intai si-ntai face lautoare, apoi iese afara si incepe a striga: - Copii, copii, copii! Veniti la mama sa va leie! Si, cand se uita fata, ce sa vada ? Ograda se umpluse si padurea fojgaia de-o multime de balauri si de tot soiul de jivine mici si mari! Insa, tare in credinta si cu nadejdea la Dumnezeu, fata nu se sparie, ci le ia pe cate una si le la si le ingrijeste cum nu se poate mai bine. Apoi s-apuca de facut bucate si cand a venit Sfanta Duminica de la biserica si a vazut copiii lauti frumos si toate trebile bine facute, s-a umplut de bucurie. Si dupa ce-a sezut la masa, a zis fetei sa se suie in pod si sa-si aleaga de-acolo o lada, care a vrea ea si sa si-o ieie ca simbrie, dar sa n-o deschida pan-acasa, la tata-sau. Fata se suie in pod si vede acolo o multime de lazi: unele mai vechi si mai urate, altele mai noua si mai frumoase. Ea insa, nefiind lacoma, si-alege pe cea mai veche si mai urata dintre toate. Si cand se da cu dansa jos, Sfanta Duminica cam increteste din sprancene, dar n-are incotro. Ci binecuvanteaza pe fata, care isi lua lada si se intoarna spre casa parinteasca cu bucurie, tot pe drumul de unde venise. Cand, pe drum, iaca cuptiorul grijit de dansa, era plin de placinte crescute si rumenite... Si mananca fata la placinte si mananca, hat bine; apoi isi mai ia cateva la drum si porneste. Cand, mai incolo, numai iaca fantana grijita de dansa era plina pana-n gura cu apa limpede cum ii lacrima, dulce si rece cum ii gheata. Si pe colacul fantanei erau doua pahare de argint, cu care a baut la apa pana s-a racorit. Apoi a luat paharele cu sine si a pornit inainte. Si mergand mai departe, iaca parul grijit de dansa era incarcat de pere, galbene ca ceara, de coapte ce erau si dulci ca mierea. Parul, vazand pe fata, si-a plecat crengile-n jos; si ea a mancat la pere si si-a luat la drum cate i-au trebuit. De-acolo mergand mai departe, iaca, se intalneste si cu catelusa, care acum era voinica si frumoasa, iara la gat purta o salba de galbeni pe care a dat-o fetei, ca multamita pentru ca a cautat-o la boala. Si de aci, fata, tot mergand inainte, a ajuns la tata-sau. Mosneagul, cand a vazut-o, i s-au umplut ochii de lacrimi si inima de bucurie. Fata atunci scoate salba si paharele cele de argint si le da tatane-sau; apoi deschizand lada impreuna, nenumarate herghelii de cai, cirezi de vite si turme de oi iasa din ea, incat mosneagul pe loc a intinerit, vazand atatea bogatii! Iara baba a ramas oparita si nu stia ce sa faca de ciuda. Fata babei si-a luat inima-n dinti si a zis: - Las', mama, ca nu-i pradata lumea de bogatii, ma duc sa-ti aduc eu si mai multe. Si cum zice, porneste cu ciuda, trasnind si plesnind. Merge si ea cat merge, tot pe acest drum, pe unde fusese fata mosneagului. Se intilneste si ea cu catelusa cea slaba si bolnava. Da si ea de parul cel ticsit de omide, de fantana cea malita si seaca, si parasita; de cuptiorul cel nelipit si aproape sa se risipeasca. Dar cand o roaga si catelusa, si parul, si fantana, si cuptiorul sa se ingrijeasca de dinsele, ea le raspundea cu ciuda si cu bataie de joc: - Da' cum nu! ? ca nu mi-oiu festeli cu minutele tatucutei si a mamucutei! Multe slugi ati avut ca mine ? Atunci, cu toatele, stiind ca mai usor ar putc capata cineva lapte de la o vaca stearpa decit sa te indatoreasca o fata alintata si lenesa, au lasat-o sa-si urmeze drumul in pace si n-au mai cerut de la dinsa nici un ajutor. Si mergand ea tot inainte, au ajuns apoi si ea la Sfanta Duminica. Dar si aici s-a purtat tot hursuz, cu obraznicie si prosteste. In loc sa faca bucatele bune si potrivite si sa laie copiii Sfintei Duminici cum i-a lauat fata mosneagului de bine, ea i-a oparit pe toti, de tipau si fugeau nebuni de usturime si durere. Apoi bucatele le-a facut afumate, arse si sleite, de nu mai era de chip sa le poata lua cineva in gura... si cand a venit Sfanta Duminica de la biserica si-a pus manile-n cap de ceea ce-a gasit acasa. Dar Sfanta Duminica, blanda si ingaduitoare, n-a vrut sa-si puie mintea c-o sturlubateca si c-o lenesa de fata ca aceasta, ci i-a spus sa se suie in pod, sa-si aleaga de-acolo o lada, care i-o placea si sa se duca in plata lui Dumnezeu. Fata atunci s-a suit si s-a ales lada cea mai noua si mai frumoasa, caci ii placea sa ieie cat de mult si ce-i mai bun si mai frumos, dar sa faca slujba buna nu-i placea. Apoi, cum se da jos din pod cu lada, nu se mai duce sa-si ieie ziua buna si binecuvantare de la Sfanta Duminica, ci porneste ca de la o casa pustie si se tot duce inainte. Si mergea de-i paraiau calcaiele, de frica sa nu se razgandeasca Sfanta Duminica, sa porneasca dupa dansa, s-o ajunga si sa ieie lada. Si cand ajunge la cuptior, frumoase placinte erau intr-insul! Dar cand s-apropie sa ieie dintr-insele si sa-si prinda pofta, focul o arde si nu poate lua. La fantana, asisderea: paharutele de argint, nu-i vorba, erau si fantana plina cu apa pana-n gura; dar cand a vrut fata sa puie mana pe pahar si sa ieie apa, paharele pe loc s-au cufundat, apa din fantana intr-o clipa a secat si fata de sete s-a uscat! Cand trecu prin dreptul parului, nu-i vorba, ca parca era batut cu lopata de pere multe ce avea, dar credeti c-a avut parte fata sa guste vreo una? Nu, caci parul s-a facut de-o mie de ori mai inalt de cum era, de-i ajunsesera crengile la nouri! S-atunci... scobeste-te, fata babei, in dinti! Mergand mai inainte, cu catelusa inca s-a intalnit. Salba de galbeni avea si acum la gat, dar cand a vrut fata sa i-o ieie, catelusa a muscat-o de i-a rupt degetele si n-a lasat-o sa puie mana pe dansa. Isi musca fata acum degetele mamucutei si ale tatucutei de ciuda si de rusine, dar n-avea ce face. In sfarsit, cu mare greutate ce a ajuns ea si acasa, la ma-sa, dar si aici nu le-au ticnit bogatia. Caci, deschizand lada, o multime de balauri au iesit dintr-insa si pe loc au mancat pe baba, cu fata cu tot, de parca n-au mai fost pe lumea asta si apoi s-au facut balaurii nevazuti cu lada cu tot. Iar mosneagul a ramas linistit din partea babei si avea nenumarate bogatii. El a maritat-o pe fiica-sa dupa un om bun si harnic. Cucosii cantau acum pe stalpii portilor, in prag si in toate partile, iar gainile nu mai cantau cucoseste la casa mosneagului, sa mai faca a rau, c-apoi atunci nici zile multe nu mai aveau. Numai atat, ca mosneagul a ramas plesuv si spetit de mult ce-l netezise baba pe cap si de cercat in spatele lui cociorva, daca-i copt malaiul.