Alice in Tara minunilor, dupa Lewis Carroll

Alice in Tara minunilor

povestea pe scurt

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti.

Intr-o zi calduroasa de vara, o fetita pe numele Alice a iesit pe malul raului impreuna cu sora ei. Fetele s-au asezat pe iarba si au inceput sa citeasca cand, deodata, un iepure alb, imbracat cu veston si cu palarie pe cap, le-a sarit in fata.

- Vai de mine! Voi intarzia, se vaicarea iepurasul, topaind pe drum inainte.

Alice se ridica repede si porni dupa el. Iepurele alb traversa campul si intra intr-o scorbura de copac. Alice, tinandu-i urma, se trezi intr-un coridor ciudat si nu vazu nici urma de iepuras.

- Unde sa fie? Doar nu l-a inghitit pamantul? se intreba ea mirata.

Dintr-o data, zari o usa mica, acoperita de o perdea verde. Uitandu-se pe gaura cheii, fata vazu o gradina minunata, plina de pomi, flori, fluturi si pasari. Prin gradina trecea un parau si peste parau se intindea un podet. Vazand gradina, Alice se gandi ca i-ar placea tare mult sa ajunga acolo, dar nu stia cum. Uitandu-se cu atentie imprejur, observa o masa de sticla pe care se afla o cheie.

- Precis ca aceasta este cheia de la usita! Dar ce folos, fiindca oricum sunt prea mare ca sa incap prin ea, se vaicari fetita.

Apropiindu-se de masa, vazu pe ea o sticla, pe care scria: bea-ma!

- Ce imbietor! Chiar ca mi-e sete si imi prinde bine o gura de apa. Alice lua sticla si inghiti cu pofta.

-Vai de mine, ma fac din ce in ce mai mica! Acum, probabil ca voi putea intra prin usita, dar pentru asta am nevoie de cheie. Si cum sa ajung la ea? Uitandu-se mai cu atentie, vazu o cutie cu prajituri, pe care scria: Mananca-ma!

- Fie ce o fi, mai mica de atat nu pot sa ma fac, decise fata si incepu sa manance.

Deodata Alice a inceput sa creasca si s-a facut atat de mare, incat cu greu isi mai zarea pantofii. Ea a inceput sa planga si din lacrimile ei s-a format un izvoras. Uitindu-se pe geam, il vazu pe iepurasul cu palarie si il striga.

Acesta se sperie, fugi si scapa din mana un evantai. Alice lua evantaiul si incepu sa-si faca vant, dar cu fiecare miscare a mainii, se facea din nou tot mai mica. Alice sa facu atat de maruntica incat a fost luata de apa izvorasului pe care l-a format ea din lacrimi. Dusa de valuri, ea a ajuns afara din incapere. Langa ea plutea si un soricel, pe care l-a intrebat:

- Cum as putea iesi de aici? Dar soricelul nu i-a raspuns. Atunci Alice s-a prins de coada lui si s-a tras afara la mal.

N-a stat mult sa-si traga sufletul, ca zari o omida uriasa fumand, care a intrebat-o:

- Cine esti tu? - Nici eu nu mai stiu, ba sunt mare, ba sunt mica, ii raspunse Alice.

- O, acesta este un lucru obisnuit la noi. Priveste, daca musti din partea aceasta a ciupercii, te faci mica, iar daca musti din partea cealalta, te faci mai mare, ii spuse omida si disparu in fum.

Alice a muscat o bucata din ciuperca si se facu mai mare. Apoi a pornit sa colinde aceasta ciudata imparatie. La umbra unui copac era intinsa o masa, la care stateau Nebunul cu palarie si Nebunul lui Aprilie, care-si luau gustarea. Langa ei dormea o marmota. Alice a intrat in vorba cu ei, bucuroasa ca are cu cine povesti.

- Ia loc la masa si bea un ceai cu noi, au indemnat-o mesenii.

- Dar ce sarbatoriti, intreba Alice.

- Noi sarbatorim ziua de ne-nastere a lui Alice, ii raspunde Nebunul cu palarie.

- De ce ziua de ne-nastere? intreba mirata fata.

- Pai, ziua de nastere se sarbatoreste doar o data pe an, pe cand ziua de ne-nastere o putem sarbatori in fiecare zi. Alice se sperie de aceste creaturi ciudate si pleca mai departe. Pe ramura unui copac zari o pisica vargata, cu care intra in vorba.

- Buna ziua! ii spuse pisica zambind. - Buna ziua, ii raspunse Alice. Caut o gradina frumoasa, nu cumva stii pe unde o pot gasi?

- Intra prin usa, ii zise pisica. Abia atunci Alice observa langa ea, usa cu perde verde.

Alice impinse usa si vazu ca aceasta este deschisa. Ca sa poata intra mai usor, Alice mai musca o data din bucata de ciuperca pe care o avea in mana. Astfel, se facu mai mica si putu sa ajunga in gradina pe care o zarise inainte, pe gaura cheii. De jur-imprejurul ei observa tufe de trandafiri rosii si albi, cu un miros imbatator. Printre tufe se invarteau in graba trei carti de joc, care vopseau florile in rosu.

- Haideti, sa vopsim mai repede, pana nu vede regina ca am plantat trandafiri albi, spuse una dintre carti. Si se miscau atat de repede, incat abia se zareau.

- Inaltimea ei, regina! striga cineva. Regina aparu cu un alai de carti de joc. Observand cativa trandafiri albi, regina s-a infuriat si a strigat aratand spre cele trei carti: - Decapitati-le! Vrand sa-si continue drumul, o observa si pe Alice.

- Decapitati-o si pe ea! ordona slujitorilor si pleca.

Alice s a trezit intr-o sala mare de judecata, in care se mai aflau si Nebunul cu palarie, iepurasul alb si cartile de joc. Regina le-a citit acuzatiile si a pronuntat sentinta. Alice, speriata, si-a luat inima in dinti si s-a hotarat sa vorbeasca:

- Terminati cu tot balciul acesta! Atata prostie n-am vazut niciodata. Nu-mi este frica de voi, pentru ca nu sunteti altceva decat niste carti de joc. Si ridica mana sa le rastoarne.

- Alice, trezeste-te! Nu auzi? Nu te mai zbate atata! o scutura sora ei. Alice se freca la ochi si se uita mirata in jur.

- Daca ai sti ce vis frumos am avut, zise Alice. Si incepu sa-i povesteasca surorii sale visul...