Veronica si cantecul Licuriciului

Veronica si cantecul Licuriciului Ei, licuriciul ii canta Veronicai, amintindu-le tuturor copiilor ca nu trebuie sa-si piarda niciodata speranta. Lacrimile nu sunt niciodata solutia, ci increderea ca totul va fi bine si ca totul se poate rezolva. In cantecul sau, licuriciul ne spune ca trebuie sa fim veseli mereu, asemenea lui.

Versuri: Cantecul Licuriciului Ia, te uita o fetita prin padure, Dar ce are? De ce plange? Ce-a patit? A pornit-o dupa fragi si dupa mure Si, pe semne ca s-a ratacit. Eu sunt licuriciul! Precum vezi, sunt un ciob dintr-o stea Si vin cu speranta, Luminand orisicand calea ta Lalala lalala lalala Nu ma vezi suparat niciodat, Lalala lalala lalala Asta-s eu si sunt vesel mereu, Vrei sa vin acum la tine? Tine mana! Vai, ce trista e fetita! Vai de ea! Am pierdut traistuta, ce mi-a dat-o zana, Spune! Cine esti mata? Eu sunt licuriciul, Daca vrei sa cunosti lumea mea, De vrei sa fii mica, Spune-acum dupa mine, asa: Tiribom-ciribom-tiribom, De trei ori peste cap Halei-hap! Unde-i zana? Unde-i traista? Unde-s oare? Amandoua sunt departe, fata mea Intr-o lume unde este numai soare Eu acolo n-am ce cauta Eu sunt licuriciul! Precum vezi, sunt un ciob dintr-o stea Si zbor numai noaptea Ce sa fac?! Asta e viata mea! Lacrimile nu sunt bune! Tu fii vesela mereu! Ai in mine un prieten Sa te-ajute, cand ti-e greu Fata mica, necajita Oricand vrei, ma poti chema Daca tu, din departare In semnal, vei fluiera!