Copiii cu autism merg la scoala

Proiectul „Copiii cu autism merg la şcoală” este iniţiat de Asociaţia Învingem Autismul pentru a susţine acceptarea copiilor în şcoală, după ce mai mulţi părinţii au întâlnit doar uşi închise când au vrut  să-şi înscrie copilul în clasa I.

„Cel mai greu a fost să-l înscriem la grădiniţă, nu să-l învăţăm să vorbească”

Adi este unul dintre copiii autişti care a fost respins la prima încercare de a fi înscris la şcoală. „Mi s-a sugerat să înveţe acasă, să vină un învăţător la domiciliu sau să mergem la şcoală specială atunci când am încercat în învăţământul tradiţional”, spune mama copilului care deja conştientizează că este diferit de ceilalţi. Chiar şi aşa, Adi a progresat mult de când este în şcoală: a început să vorbească cu ceilalţi copii, să provoace la joc, să răspundă singur la întrebările învăţătoarei, să ceară singur şi să fie din ce în ce mai independent.

Edi este unul dintre copiii despre care părinţii au descoperit că are autism abia la vârsta de patru ani, când devenise  absent total. Nu vorbea, nu ţipa, nu deranja pe nimeni. Iar această situaţie i-a adus probleme în prima zi de şcoală, susţine tatăl care a cerut ca cel mic să fie despărţit de fratele lui geamăn, Robert, pentru că „mai mulţi specialişti în psihologie mi-au spus că gemenii se despart ca fiecare să-şi formeze personalitatea lui. Şi asta am observat şi eu. Robert îşi luase rolul de frate protector şi atunci se neglija pe el. Ne-am trezit că în prima zi de şcoală erau în aceeaşi clasă, iar doamna directoare mi-a spus că gemenii nu se despart şi că nu vrea, de fapt, să strice două clase. Dar cert e că Edi s-a integrat şi copiii l-au acceptat”.

Părinţii lui Andrei spun că cel mai greu nu le-a fost să-şi înveţe copilul să vorbească şi să reacţioneze, ci să-l înscrie la grădiniţă. „Am mers la foarte multe grădiniţe în Bucureşti, cred că au fost cinci-şase care ne-au aceptat o zi, două, trei, o săptămână şi apoi ne-au respins” . Din aceste cauze,  copilul a refuzat să meargă la şcoală, povesteşte mama aducându-şi aminte cum Andrei se ţinea de gardul şcolii ca să nu intre într-un loc unde ar fi putut fi din nou respins.

„Copiii găsesc forţa să depăşească dificultăţile. Sunt foarte adaptabili şi nu au idei preconcepute cum au de multe ori adulţii”

Aşa susţine una dintre profesoarelele care au învăţat să lucreze  cu copiii autişti., la rândul ei mama unui copil cu o astfel de tulburare. Nici nu i-a fost greu, pentru că de data asta Adi i-a arătat că se descurcă chiar dacă autismul nu l-a ajutat să intre din prima la şcoală. „Ioana, pot să te iubesc şi eu? M-a luat în braţe după ce şase luni nu m-a privit în ochi. Privirea lui era oriunde în altă parte”, spune Ioana Tarău, învăţătoarea lui Adi, care îşi aduce aminte de întâlnirea cu mama lui. „Îi tremura barba şi încerca să-mi spună că vrea să-l înscrie în clasa I. M-am gândit cât de emoţionată poate să fie o mămică care vrea să îşi înscrie copilul în clasa I. De fapt, nu ştia cum să-mi spună că are autism. Are momente, zile când scrie singur. Nu are nevoie de ajutor. Dorinţa lui cea mai mare pe care o spune în fiecare este Vreau să vin singur la şcoală, fără Cătălina. Sunt toate şansele ca în doi-trei ani să nu mai aibă nevoie de însoţitor”.

Carmen Grigore este învăţătoarea lui Edi, cel care ştia doar să fie absent.  Deşi recunoaşte că i-a fost greu la început pentru că nu a ştiut ce este autismul, învăţătoarea are acum motive să-şi laude elevul pentru că de multe ori Edi a dat teste fără să aibă lângă el un însoţitor, aşa că „a luat Foarte bine şi nu a avut nicio greşeală”. Când nu vrea să colaboreze, îl lasă în pace pentru că ştie că Edi se revanşează cu răspunsuri bune.

„Problema mai mare a existat în momentul când trebuia să scrie, dar scriam cu el la catedră, era în braţele mele şi scria cu mâna mea pe mâna lui. Probabil cândva, undeva va lucra, va fi un om cu un serviciu plătit şi pe care îl voi vizita”, spune cu încredere învăţătoarea Luminiţa Drăghici despre Andi, elevul cu autism care deja arată că ştie să fie mare, fiind in acum in clasa a V-a.

Ei sunt câţiva dintre copiii care demonstrează că autismul nu i-a trimis acasă. Au fost scoşi din lumea lor prin terapie, dar au nevoie mereu de o provocare de la cei mari. Iar familia şi societatea ştiu ce-l mai bine cum să-i ajute. La şcoală învaţă să vorbească, află cum trebuie să se comporte şi înţeleg că nu mai sunt diferiţi.

Articol de Marinela Oprea- voluntar Asociatia Invingem Autismul