Un inceput trist, dar cu final minunat

In urma cu 3 ani jumatate, eu si sotul meu ne-am dorit foarte mult un copil, am tot incercat dar in zadar. Luna de luna faceam teste de sarcina dar toate ieseau negative. Am mers la medic sa vad daca este totul in regula, iar raspunsul a fost in favoarea noastra, totul era in regula. Sfatul medicului a fost sa nu ne mai tot gandim, sa lasam lucrurile sa decurga de la sine.

Dupa o vreme mai indelugata, intr-o zi m-am hotarat sa fac un test de sarcina, dar eram sigura ca tot negativ o sa iasa. Am facut testul iar spre surprinderea noastra, a iesit pozitiv, am fost atat de fericiti si bucurosi.

Imi aduc aminte si acum, testul l-am facut intr-o zi de joi, a 2 a zi au inceput mici dureri de burta, dar am crezut ca este normal. Sambata dimineata a fost mai bine, eram foarte bucuroasa si ne-am gandit sa iesim cu niste prieteni la restaurant, sa le dam si lor vestea minunata. A fost totul bine, pana ce seara am inceput sa sangerez, a 2 a zi am mers la spital iar medicii mi-au dat cea mai proasta veste: pierdusem sarcina.

Am plans zile si nopti in continuu, sotul meu nu stia ce sa-mi faca, eram cu gandul numai la minunea ce o pierdusem.

Dupa foarte mult timp s-au mai vindecat din rani si ne-am gandit sa incercam din nou, dar ne era foarte frica. Dupa un an de zile, intr-o seara am avut niste dureri ingrozitoare de burta, ca atunci cand am pierdut sarcina. A 2 a zi am facut un test de sarcina si am avut parte de o veste minunata: eram insarcinata.

Am avut mare frica sa nu se intample ca in trecut, nu stiam ce sa fac, sa ma bucur sau nu. Multumim lui Dumnezeu ca totul a decurs bine, iar acum avem o minune de baietel, care ne umple inimile de bucurie si casa de lumina. Andreas al nostru are un an si jumatate si este ingerasul nostru. Aceasta este povestea mea putin trista la inceput dar minunata la sfärsit.