Sarcina si emotia de a fi mamica

Vedeam incet incet cum burtica incepea sa se formeze, sa creasca si ma cuprindea emotia, stiind ca in mine crestea ceva, ca se dezvolta o viata. Eram extraordinar de mandra ca puteam face o asemenea minune, ca prin mine, se hranea, crestea si se dezvolta un nou suflet, o noua fiinta. In aceasta perioada a sarcinii am trecut prin diverse stari, eram vesela, linistita si fericita, in momentul imediat urmator ma cuprindeau stari de nervozitate si nelinisti, aveam momente cand radeam cu tot sufletul si cu toata fiinta, ca mai apoi sa ma prabusesc intr-un plans interminabil.

Sarcina si emotii

Nenumarate au fost si clipele in care simteam o fericire fara de seama, nemaiintalnita, iar apoi ma cuprindea o teama profunda din care parca uneori nu mai aveam scapare. Toata fericirea si emotia pe care o simti in acele momente, toate sentimentele pe care esti capabila sa le traiesti ca femeie, atunci le traiesti si ele, au capacitatea de a te inalta spre inaltul cerului de fericire, ele te pot transforma din Cenusareasa in printesa balului, chiar daca infatisarea contrasteaza si dimensiunile tale nu sunt tocmai ca ale unui manechin.

Sunt cele mai intense sentimente care au extraordinara putere de a vindeca orice rana a sufletului, care te pot face sa renasti, sa te ridici si sa strigi spre cer, in gura mare, mii de multumiri ca ti se intampla si tie o asemenea minune.

Femeile insarcinate au nevoie de foarte multa dragoste si de afectiune, pentru ca schimbarile prin care trec, atat fizice, cat si emotionale, le fac sa fie mult mai sensibile decat de obicei. De multe ori, ma gandeam daca toate femeile reactioneaza asa, oare toate sunt la fel de sensibile sau poate ca teama de momentul nasterii isi spune cuvantul pe masura ce sarcina avanseaza si momentul culminant este tot mai aproape.

Incercam sa gasesc tot felul de explicatii pentru comprtamentul meu, incercam sa-mi gasesc tot felul de scuze pentru tot ceea ce faceam si nu era agreat, in primul rand de mine. Dupa ce analizam situatiile, imi dadeam seama ca gresesc si ca nu procedez corect fata de cei din jurul meu, insa toate toanele imi erau tolerate si de fiecare data eram inteleasa sau macar aprobata, in speranta ca asta imi va aduce linistea.

A fost o perioada destul de dificila din acest punct de vedere, al trairilor emotionale, insa datorita sustinerii si intelegerii tuturor, am reusit sa trec cu bine peste aceasta incercare. Consider ca aceasta experienta m-a facut sa fiu mult mai increzatoare in fortele proprii, m-a facut sa inteleg ca adevarata incercare a rabdarii este aceasta perioada, prin care trebuie sa trecem in maturizarea noastra si in descoperirea rolului nostru de viitoare mame.

Georgeta Petcu