Printisorul Meu

Atat eu cat si sotul meu ne-am dorit din tot sufletul un copil si, cand dupa doi ani de casnicie am ramas insarcinata am fost cei mai fericiti oameni din lume. Insa toate visurile s-au spulberat atunci cand dupa niste dureri insuportabile pe care le-am avut in prima luna de sarcina doctorul fara sa fie sigur mi-a dat un verdict: sarcina extrauterina. In momentul acela am simtit cum tot cerul se prabuseste pe mine si eu dintr-o data eram asa mica si neajutorata, asa nesigura pe viata asta care m-a aruncat in fata unei probleme pe care eu fetita cea rasfatata a familiei trebuia sa o indure singura pentru a nu lasa impresia ca sunt o fire slaba, incapabila sa lupte cu pericolele vietii.

Dupa consultatie, medicul mi-a facut o noua programare in urmatoarea saptamana pentru o noua ecografie "mai clara" cum spunea dansul.

Cred ca este inutil sa spun cum a trecut acea saptamana, cred ca a fost cea mai lunga din viata mea si trebuie sa marturisesc ca fara sprijinul sotului meu si fara incurajarile lui nu stiu ce s-ar fi intamplat: de ce mi se intampla mie una ca asta: copilul care l-am dorit din tot sufletul, vietisoara mea cum ii spuneam noi cand testul de sarcina a iesit pozitiv , inimioara noastra alesese sa mearga in cer la Doamne-Doamne in loc sa vina pe lumea asta atat de nedreapta.

In cele din urma saptamana a trecut si iata-ma din nou in fata doctorului astepand cu nerabdare sa imi spuna starea sarcinii mele. Inima imi batea cu atata putere incat sotul meu a spus ca o poate auzi (glumea ca sa nu se vada suferinta de pe fata lui).

Doctorul a stat atent in fata ecografului si dupa doua minute a spus: "da ,este intrauterina". Mi-a trebuit un moment de gandire ca sa realizez ca totul este o greseala si ca bunul D-zeu a binevoit sa il lase pe copilasul nostru sa vina la noi, fiindca noi parintii lui il iubim mai mult decat orice pe lumea asta. Aproape ca am uitat suferinta din ultima saptamana si nici pe doctor nu mai eram suparata, ba din contra imi venea sa imbratisez de fericire.

In prezent sunt in luna a opta si nu pot sa va spun decat ca am avut o sarcina fara probleme, durerile pe care le-am avut au fost ceva pasager ca urmare a instalarii sarcinii in uter, iar noi il asteptam pe printisorul nostru sa soseasca cat mai curand posibil. De multe ori cand ma uit la burtica mea in vine sa plang de fericire si nu exista zi in care sa nu ma rog ca puiul meu sa fie sanatos.

Va multumesc, Mihaela, Tudor si printisorul Andrei