Prima zi din viata bebelusului

Un planset strident se aude si-mi face inima sa tresara... emotiile ma cuprind pe loc si un val de lacrimi calde imi strabat fata, parca imbatranita de vreme. Este plansetul copilului meu, care s-a hotarat in sfarsit sa vina pe lume, sa ne fericeasca pe toti cu prezenta lui. Il aud pentru prima data si mi se pare ca este cel mai frumos planset de copil. O asistenta se apropie cu ea in brate si ii pune capsorul ei mic de fata mea... o sarut usor si ma minunez in fiecare clipa cat este de frumoasa, cat este de gingasa si suava, asemeni unui fluturas.

Prima zi din viata bebelusului

Doamne, cu cata fericire imi este umplut sufletul in acest moment, inima sta sa-mi sara din piept si din nou ma napadesc lacrimile... fetita mea... comoara mea mica, cat de mult te-am asteptat! Este un moment unic in viata fiecarei femei, care este asteptat cu maxima intensitate, este un moment in care toti membrii familiei, isi striga bucuria si fericirea poate in cele mai neobisnuite moduri.

Prima zi din viata bebelusului este una de acomodare, atat a lui, cat si a mamicii. Cei doi se vad pentru prima data si trebuie sa se cunoasca, sa se obisnuiasca unul cu celalalt. Bebelusul invata acum sa respire singur, deoarece in perioada cat a stat in burtica la mami respira cu ajutorul ei, se hranea prin ea, se dezvolta cu ajutorul ei, iar acum trebuie, incet-incet, sa invete sa faca toate aceste lucruri singur.

Imi aduc aminte foarte clar de prima zi din viata bebelusui meu si tresar putin, la amintirea ei, pentru ca, pe langa faptul ca a fost cea mai fericita zi din viata mea, a fost totodata si dificila. Imediat ce am tinut-o in brate, am incercat sa o alaptez, in speranta ca nu va mai plange si se va linisti, insa mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca incepuse sa planga si mai tare si nu stiam de ce.

Micuta de ea, nu stia sa pape si pana sa-mi dau seama de acest lucru biata fetita a plans foarte mult. Inarmata cu rabdare si cu dragostea ce i-o purtam inca de pe vremea cand era in burtica, am inceput incet incet sa o invat, de fapt invatam si eu odata cu ea, ce trebuia sa fac sa se poata hrani. Mare mi-a fost multumirea cand am vazut la un moment dat ca incepuse sa manance cum trebuie si nu mai plangea de foame.

Dupa ce am depasit problema alaptatului, trebuia sa ne obisnuim cu controalele si vizitele medicilor, sub supravegherea carora eram. Acestia urmareau, atat evolutia bebelusului, cat si a proaspetei mamici, urmarindu-se temperatura corporala a amandurora, cat si luarea in greutate a bebelusului. Cu toate ca toti membrii familiei sunt fericiti in urma acestui mare eveniment si fiecare se inghesuie sa vada noul nascut, trebuie avut in vedere ca dupa un proces asa de obositor atat bebelusul, cat si mamica au nevoie de odihna, vizitele rudelor si prietenilor trebuind sa tina cont de acest aspect.

Perioada urmatoare nasterii este o perioada in care bebelusul cerceteaza, afla, simte, se obisnuieste cu noi sunete, noi voci, este o perioada in care dragostea materna il ajuta pe puiut sa se dezvolte si sa creasca frumos, inconjurat de dragostea parinteasca, il ajuta sa afle ca mai exista un membru care a participat la conceperea lui ... il afla pe tati si incet incet sa se obisnuiasca cu viata de familie.

Conteaza foarte mult mediul in care este crescut copilul si cum se dezvolta si tot ceea ce se intampla de la nasterea lui pana in momentul in care el este capabil sa inteleaga tot ceea ce se intampla in jurul lui, il ajuta in dezvoltarea si in formarea sa ca individ.

Copiii au nevoie de multa dragoste, au nevoie de afectiunea ambilor parinti, pentru ca doar asa ii ajutam sa creasca frumos!

Georgeta Petcu