Pericole pentru copii: acarienii

Exista numeroase specii daunatoare plantelor si animalelor. Iata cateva exemple:sarcoptes scabia provoaca scabia (raia), iar cei familia Ixodidae (capusele) provoaca febra recurenta, encefalita (la om), piroplasmozele (la animale). Unii dintre ei sunt fitofagi, altii sunt zoofagi.

Speciile de acarieni care traiesc in casa noastra sunt veritabile „animale de companie”: formeaza adevarate colonii pe tot ce este material textil: covoare, perdele si draperii, asternuturi, haine. Se hranesc cu resturi provenite din corpul nostru: fire de par, resturi de unghii si de piele descuamata. Traiesc foarte putin, doar cateva saptamani, dar se inmultesc extrem de repede. Intr-un gram de praf pot exista pana la 20 000 de acarieni.

Fiind de dimensiuni extrem de mici, acarienii morti si materiile lor fecale sunt usor aeropurtati, chiar si atunci cand cineva paseste pe covor, fiind astfel inhalati impreuna cu praful. Statisticile arata ca 44% dintre alergii sunt provocate in acest mod. Astfel, acarienii sunt considerati al doilea factor alergenic, fiind devansati doar de polen.

Simptomele alergiilor la copii

-respiratia zgomotoasa,

-stranutul,

-iritatia ochilor,

-secretii nazale

Aceste simptome sunt prezente tot timpul anului, dar mai ales in sezonul rece, pentru ca acarienii adora caldura, umezeala si locuintele neaerisite.

In aceasta perioada persoanele alergice au frecvent:

-rinite,

-conjunctivite,

-dermatite

-probleme respiratorii

- sunt succeptibili la astm.

Se spune ca intre 65% si 90% dintre cazurile de astm la copii si tineri sunt legate de o sensibilitate la acarieni.

Copiii sunt mai expusi alergiilor nu numai datorita sensibilitatii crescute a organismului lor, dar si pentru ca:

- se joaca mult pe jos (daca nu putem sa le schimbam locul de joaca, trebuie macar sa curatam mereu acel loc);

- folosesc jucariile de plus (acestea trebuie spalate frecvent);

- mangaie frecvent animalele de companie, care pot purta pe blana lor reziduuri ale acarienilor (este bine sa le periem).

Curatenia e principalul dusman al alergiilor cauzate de reziduurile acarienilor:

- renuntarea la mochete, perdele si draperii;

- stergerea frecventa a prafului, de preferat cu aspiratorul sau cu o carpa usor umezita;

- aspirarea intregii locuinte macar o data pe saptamana;

- spalarea frecventa a parchetului si a gresiei;

- mentinerea unei temperaturi de aproximativ 18º C (evitand supraincalzirea);

- aerisirea zilnica a camerelor;

- schimbarea frecventa a lenjeriei de pat si spalarea ei la temperaturi de peste 60º C;

- renuntarea la umidificatorii de aer si la plantele de apartament.

In lupta impotriva alergiilor produse de acarieni ne pot fi de ajutor pernele si pilotele antialergice, tratarea cu acaricide active a pilotelor, paturilor si cuverturilor. Un prieten bun al acarienilor este mucegaiul, care are un rol important in descompunerea substantelor cu care acestia se hranesc; de aceea este important sa utilizam, atunci cand este cazul, solutiile antimucegai.Este important de stiut ca metodele obisnuite de curatenie (maturatul, stergerea prafului cu o carpa sau cu un pamatuf, batutul covoarelor) doar ridica praful, mobilizand particulele alergizante si agravand simptomele. S-a dovedit ca predispozitia este ereditara si ca prezenta alergiei nu indica in mod necesar deficiente privind curatenia. Cum simptomele se agraveaza noaptea, decoratiuni precum animalele impaiate, florile uscate, vazele cu apa, cartile si bibelourile trebuie inlaturate din dormitor.

Insecticidele obisnuite nu au nici un efect impotriva acarienilor. Pe timpul crizei se administreaza – la sfatul medicului – medicamente care trateaza efectul alergiei. Medicul poate recomanda, de asemenea, imunoterapie cu vaccinuri antialergice. Daca totusi medicul alergolog a constatat aparitia alergiei, se poate alege ca metoda de tratament desensibilizarea. Aceasta consta in expunerea progresiva a organismului la factorul alergenic, pentru a-l determina sa reactioneze normal la actiunea acestuia.

Tratamentul dureaza trei ani si cere multa perseverenta; rezultatele sunt vizibile dupa primul an. Doze din ce in ce mai mari din alergen sunt administrate subcutanat sau sublingual. In peste 70% din cazuri, organismul invata sa tolereze factorul alergenic. Aceasta metoda are efecte secundare rare si lipsite de importanta: mancarimi in cavitatea bucala sau mici tulburari digestive.

Trebuie totusi spus ca un procent semnificativ al populatiei traieste in buna vecinatate cu colonia de acarieni, multi dintre noi nefiind deranjati cu nimic de baletul celor opt picioare al fiecarui exemplar dintre cele cateva milioane alaturi de care dormim in fiecare seara.

Articol scris de Carmela Botezatu