A PHP Error was encountered
Severity: Notice
Message: Memcache::connect(): Server 194.183.153.39 (tcp 11212, udp 0) failed with: Connection refused (111)
Filename: libraries/Cache.php
Line Number: 77
A PHP Error was encountered
Severity: Warning
Message: Memcache::connect(): Can't connect to 194.183.153.39:11212, Connection refused (111)
Filename: libraries/Cache.php
Line Number: 77
Povestea mea este lunga si trista... Am sa va plictisesc putin, dar am sa o fac cu un motiv bine intemeiat... mamicilor de puiuti mici aveti grija... de comorile voastre.
In 1997 s-a nascut mica mea raza de soare Andrei... prin cezariana la aprox. 9 luni cu 3,450 si 54 cm. Si-a dorit mult un tatic si dragoste.... dar din pacate nu le a avut.... am ramas insa in relatii bune de dragul puiului meu cu fostul partener.
Am cunoscut pe altcineva... un om simplu, dar special in felul lui. Isi crestea singur 2 copii si o facea destul de bine, era un om de suflet un roman stabilit insa de 15 ani in Vestul Europei... Am renuntat la cariera, familie tot si am plecat sa ne gasim linistea si dragostea dupa care tinjeam si Andrei si eu. M-am casatorit cu printul meu... Pina in ziua in care am primit de la Dumnezeu un alt dar minunat pe care nu l-am stiut pretui... un alt puiut. Nu l-a vrut nimeni, nici sotul meu - si a fost si vina mea pt ca nu m-am gindit sa discut "problema" aceasta cu el - si nici familia mea.
Am plecat inapoi in tara cu primul meu baietel refuzind hotarit avortul... sotul meu m-a urmat la scurte intervale de timp, dar soarta si caracterul meu m-au facut sa rezist tuturor presiunilor. Toata sarcina am plins si am fost trisita... si in loc sa ma "pierd" undeva in lume cu baietii mei... m-am impacat cu sotul meu. Care a acceptat in final puiutul.... Dupa ce am nascut am citit multe articole interesante despre perioada pre-natala si faptul ca toate "durerile psihice" ale mamei din timpul sarcinii afecteaza puiul dupa nastere in sensul in care acesta este mai agitat, mai stresat.... si noi mamicile nu stim de ce.....
In fine, s-a nascut minunea mea cea mica tot baietel la 8 luni cu 2,650 si 48 cm... Eu cu uter cicatriceal am fost tinuta 12 ore cu contractii pt ca nu aveam programare la nastere... Puiul s-a nascut cu asfixie... nu a respirat, nimic... dar a fost resuscitat si si-a revenit. Am avut conditii net superioare in ceea ce priveste spitalizarea din Romania, dar nu exista acea sterilizare stricta la bebelusi ca la noi. Infirmierele nu aveau masca pe fata si manipulau toti bebelusii... Am plecat dupa 5 zile acasa cu un puiut mic si sterilizata mai mult din dorinta si pentru linistea sotului. Nu acceptati nimic din ceea ce afectiv nu sunteti impacata si total de acord... Am ajuns acasa cu sotul meu. Am facut niste greseli grave... Cu Andrei primul meu baiat nu am permis nimanui sa il atinga, sa-l vada, chiar si taticul lui avea reguli stricte de igiena... Nici nu s-a pus problema sa-l scot afara pina in primavara, desi ii faceam bai de aer in camera... imbracat cu geamul deschis intre orele 12 si 14.
Cu puiutul meu al doilea, stateam in sufragerie, cu tv si computer in camera care nu faceau zgomot dar existau... copiii nostrii de scoala erau aproape de el, sotul meu venea la el de citeva ori si direct, il lua in brate desi ii curgea nasul, l-am scos si afara pentru ca s-a insistat etc... Toate instinctele si perceptele mele materne ori nu am tinut cont de ele, ori le am incalcat pur si simplu... Si inevitabilul s-a produs... puiutul nu s-a simtit bine, dar medicii olandezi care nu au nici pe jumatate pregatirea medicilor nostrii, au spus ca nu -i nimic... Si uite asa la 5 kg si 2 luni fara 4 zile minunea mea de puiut mi-a murit in brate in somn - pe 25 decembrie la ora 9 in 2004 si eu fiind obosita de pregatirile specifice nu am simtit nimic... A facut o apnee.... I s-a facut autopsia ulterior la spital si s-a gasit in singe RSI - respiratory synctial virus... am intrat in Biblioteca Americana de Medicina, si am descoperit ca de fapt acest virus apare ca urmare a unei raceli banale netratate, ca brosita la copii mici de multe ori e asimptomatica - nu sunt semne evidente-in cazul puiutului meu s-au gasit doar bronsectazii pe care doctorii de aici nu au stiut sa le interpreteze... am citit ca acest virus poate trai pe mese si suprafete de acest gen 72 ore, pe fata si miinile adultilor 48 ore ca o simpla bacterie care se transforma intr-un veritabil virus ucigas la sugari... ca trebuie luate urmatoarele masuri: igiena stricta cu sugarii, fara contact cu copii de scoala, fara contact apropiat cu adultii , fara contact cu persoane care au rinoree - le curge nasul, igiena stricta a suprafetelor de infasat , a miinilor mamici , nu este voie sa iesi in arii aglomerate ca cea a magazinelol. nu ai voie sa iesi cind sunt temperaturi sub o grade etc....
Puiutul meu nu mai este, Desi si Acvaria i-a facut astrograma si a incercat sa ma linisteasca spunindu-mi ca oricum asta era karma lui - soarta lui - oricum.... eu stiu ca mare vina am eu.... nici un barbat din lume nu merita atitea lacrimi si sacrificii in perioada sarcinii.... iar acasa in tara l-as fi crescut altfel..... Sotul meu nu mai vrea alti copii, eu sunt sterilizata si de multe ori ma intreb daca mai e iubire , sau daca a fost ceva o data in afara de imaginatia mea.... Toti se poarta normal , numai eu simt ca totul parca a fost ieri... si am o durere si un gol de nedescris... Am descoperit alta lume aici , mult mai buna din alte puncte de vedere si pentru dragostea - iluzia mea si viitorul lui Andrei - care este in clasa a 4-a la 8 ani si are rezultate super - sunt tot aici printre straini.... mai cred in minuni si desi jumatatea fizica din mine putrezeste in pamint , cealalta jumatate psihica o simt si astept vibratia ei in ceasul din urma...
Nu vreau sa va impresionez , ci doar sa va atrag atentia sa aveti grija de puiutul din voi, pt ca va simte fiecare lacrima si cind il veti avea in brate vegheati-l si nu incalcati principiile si instinctul de mama pt nimeni, oricit de drag sau apropiat v-ar fi... Andrei si eu avem ingerasul nostru , dar au ramas acum doar lacrimi si tristete...
Intra in Grupul de discutii si tu.
Daca ai si tu o poveste legata de nasterea ta, sau despre copilul tau, despre anumite momente din perioada de sarcina nu ezita. Fa-o cunoscuta in comunitatea Despre-Copii.ro accesand pagina Povestea Ta. Te asteptam!
Am cunoscut pe altcineva... un om simplu, dar special in felul lui. Isi crestea singur 2 copii si o facea destul de bine, era un om de suflet un roman stabilit insa de 15 ani in Vestul Europei... Am renuntat la cariera, familie tot si am plecat sa ne gasim linistea si dragostea dupa care tinjeam si Andrei si eu. M-am casatorit cu printul meu... Pina in ziua in care am primit de la Dumnezeu un alt dar minunat pe care nu l-am stiut pretui... un alt puiut. Nu l-a vrut nimeni, nici sotul meu - si a fost si vina mea pt ca nu m-am gindit sa discut "problema" aceasta cu el - si nici familia mea.
Am plecat inapoi in tara cu primul meu baietel refuzind hotarit avortul... sotul meu m-a urmat la scurte intervale de timp, dar soarta si caracterul meu m-au facut sa rezist tuturor presiunilor. Toata sarcina am plins si am fost trisita... si in loc sa ma "pierd" undeva in lume cu baietii mei... m-am impacat cu sotul meu. Care a acceptat in final puiutul.... Dupa ce am nascut am citit multe articole interesante despre perioada pre-natala si faptul ca toate "durerile psihice" ale mamei din timpul sarcinii afecteaza puiul dupa nastere in sensul in care acesta este mai agitat, mai stresat.... si noi mamicile nu stim de ce.....
In fine, s-a nascut minunea mea cea mica tot baietel la 8 luni cu 2,650 si 48 cm... Eu cu uter cicatriceal am fost tinuta 12 ore cu contractii pt ca nu aveam programare la nastere... Puiul s-a nascut cu asfixie... nu a respirat, nimic... dar a fost resuscitat si si-a revenit. Am avut conditii net superioare in ceea ce priveste spitalizarea din Romania, dar nu exista acea sterilizare stricta la bebelusi ca la noi. Infirmierele nu aveau masca pe fata si manipulau toti bebelusii... Am plecat dupa 5 zile acasa cu un puiut mic si sterilizata mai mult din dorinta si pentru linistea sotului. Nu acceptati nimic din ceea ce afectiv nu sunteti impacata si total de acord... Am ajuns acasa cu sotul meu. Am facut niste greseli grave... Cu Andrei primul meu baiat nu am permis nimanui sa il atinga, sa-l vada, chiar si taticul lui avea reguli stricte de igiena... Nici nu s-a pus problema sa-l scot afara pina in primavara, desi ii faceam bai de aer in camera... imbracat cu geamul deschis intre orele 12 si 14.
Cu puiutul meu al doilea, stateam in sufragerie, cu tv si computer in camera care nu faceau zgomot dar existau... copiii nostrii de scoala erau aproape de el, sotul meu venea la el de citeva ori si direct, il lua in brate desi ii curgea nasul, l-am scos si afara pentru ca s-a insistat etc... Toate instinctele si perceptele mele materne ori nu am tinut cont de ele, ori le am incalcat pur si simplu... Si inevitabilul s-a produs... puiutul nu s-a simtit bine, dar medicii olandezi care nu au nici pe jumatate pregatirea medicilor nostrii, au spus ca nu -i nimic... Si uite asa la 5 kg si 2 luni fara 4 zile minunea mea de puiut mi-a murit in brate in somn - pe 25 decembrie la ora 9 in 2004 si eu fiind obosita de pregatirile specifice nu am simtit nimic... A facut o apnee.... I s-a facut autopsia ulterior la spital si s-a gasit in singe RSI - respiratory synctial virus... am intrat in Biblioteca Americana de Medicina, si am descoperit ca de fapt acest virus apare ca urmare a unei raceli banale netratate, ca brosita la copii mici de multe ori e asimptomatica - nu sunt semne evidente-in cazul puiutului meu s-au gasit doar bronsectazii pe care doctorii de aici nu au stiut sa le interpreteze... am citit ca acest virus poate trai pe mese si suprafete de acest gen 72 ore, pe fata si miinile adultilor 48 ore ca o simpla bacterie care se transforma intr-un veritabil virus ucigas la sugari... ca trebuie luate urmatoarele masuri: igiena stricta cu sugarii, fara contact cu copii de scoala, fara contact apropiat cu adultii , fara contact cu persoane care au rinoree - le curge nasul, igiena stricta a suprafetelor de infasat , a miinilor mamici , nu este voie sa iesi in arii aglomerate ca cea a magazinelol. nu ai voie sa iesi cind sunt temperaturi sub o grade etc....
Puiutul meu nu mai este, Desi si Acvaria i-a facut astrograma si a incercat sa ma linisteasca spunindu-mi ca oricum asta era karma lui - soarta lui - oricum.... eu stiu ca mare vina am eu.... nici un barbat din lume nu merita atitea lacrimi si sacrificii in perioada sarcinii.... iar acasa in tara l-as fi crescut altfel..... Sotul meu nu mai vrea alti copii, eu sunt sterilizata si de multe ori ma intreb daca mai e iubire , sau daca a fost ceva o data in afara de imaginatia mea.... Toti se poarta normal , numai eu simt ca totul parca a fost ieri... si am o durere si un gol de nedescris... Am descoperit alta lume aici , mult mai buna din alte puncte de vedere si pentru dragostea - iluzia mea si viitorul lui Andrei - care este in clasa a 4-a la 8 ani si are rezultate super - sunt tot aici printre straini.... mai cred in minuni si desi jumatatea fizica din mine putrezeste in pamint , cealalta jumatate psihica o simt si astept vibratia ei in ceasul din urma...
Nu vreau sa va impresionez , ci doar sa va atrag atentia sa aveti grija de puiutul din voi, pt ca va simte fiecare lacrima si cind il veti avea in brate vegheati-l si nu incalcati principiile si instinctul de mama pt nimeni, oricit de drag sau apropiat v-ar fi... Andrei si eu avem ingerasul nostru , dar au ramas acum doar lacrimi si tristete...
Intra in Grupul de discutii si tu.
Daca ai si tu o poveste legata de nasterea ta, sau despre copilul tau, despre anumite momente din perioada de sarcina nu ezita. Fa-o cunoscuta in comunitatea Despre-Copii.ro accesand pagina Povestea Ta. Te asteptam!
Tu ce zici?
