A PHP Error was encountered
Severity: Notice
Message: Memcache::connect(): Server 194.183.153.39 (tcp 11212, udp 0) failed with: Connection refused (111)
Filename: libraries/Cache.php
Line Number: 77
A PHP Error was encountered
Severity: Warning
Message: Memcache::connect(): Can't connect to 194.183.153.39:11212, Connection refused (111)
Filename: libraries/Cache.php
Line Number: 77
Bun gasit la toate mamicile si la viitoarele mamici. Sunt o proaspata mamica de nici doua saptamani si vreau sa va impartasesc si experienta mea.
Aveam termenul de nastere pe 25 nov, e baietel si ma gandeam ca o sa intarzie putin nasterea. Asa a si fost. Toate cunostintele dupa 25 ma intrebau, dar nu mai nasti o data, parca ar fi trecut inca cinci luni. Lucru care si pe mine m-a panicat putin, e prima sarcina.
Ceva dureri aveam mai tot tmpul, dar treceau. In seara de 30 nov am simtit eu ceva mai deosebit, dar parca nu indrazneam sa spun nimanui, nimic. M-am pus in pat mai devreme decat de obicei si durerile nu mai treceau, ca nici o data nu am indraznit sa urmaresc ceasul. Asa au trecut doua ore, eram in ceata totala, adormeam ma trezeam si durerile nu mai treceau.
La ora unu noaptea, am mers la baie si dupa pipi am observat sange, parca nici atunci nu vroiam sa cred ca o sa nasc. E si mama cu mine, sunt plecata din tara, si ma tot gandeam sa o trezesc pe ea sau pe sotul meu; m-am plimbat prin casa inca o jum de ora si apoi am trezit-o si pe viitoarea bunica. Saraca cred ca era pierduta, dar s-a trezit. Incerca, inca adormita, sa para interesata, dar ca si mine la inceput credea ca e o alta alarma falsa.
Cu timpul durerile pareau tot mai adevarate si atunci i-a sarit somnul. Am inceput sa ne uitam la ceas. La sase dimineata aveam dureri din patru in patru minute, atunci am hotarat ca e timpul sa mergem la spital.
Cand am ajuns la urgenta mi-au spus ca sunt a cincea care a venit. Eram dilatata doar 3 cm, imi era ciuda ca m-am grabit sa merg la spital. Aveam doar dureri, apa nu mi s-a rupt. M-au internat si m-au dus in salonul pentru preg ptr nastere, acolo centuri pe burta ptr inimioara bebelui, perfuzii, tot tacamul. Pe langa dureri ma stresau si toate alea. La ora la 10.30 eram dilatata de 10 cm, dar moasa era la o alta nastere si am asteptat putin... imi venea sa ma urc pe cealalta care statea cred la cusut. Mi-a venit randul si am urcat pe oribilitatea aia de masa si din 10 impinsaturi am scos un ingeras cu mult par si in greutate de 3.380 kg si 50 cm.
Cand mi l-au pus in brate asa cum a iesit imi venea ptr prima data sa urlu, dar de fericire. Nimic nu se compara cu acest moment. Nu iti trebuie nimic, nici apa, nici somn, nici mancare, nici fam, doar vrei bebele langa tine. Mi se spunea ca dupa vrei sa dormi, eu am adormit doar noaptea.
De atunci nu m-am mai despartit de ingerasul meu. Il iubesc si cand il iau in brate parca as lua forta de viata si cea mai mare bucurie. va pup pe toate.
Aveam termenul de nastere pe 25 nov, e baietel si ma gandeam ca o sa intarzie putin nasterea. Asa a si fost. Toate cunostintele dupa 25 ma intrebau, dar nu mai nasti o data, parca ar fi trecut inca cinci luni. Lucru care si pe mine m-a panicat putin, e prima sarcina.
Ceva dureri aveam mai tot tmpul, dar treceau. In seara de 30 nov am simtit eu ceva mai deosebit, dar parca nu indrazneam sa spun nimanui, nimic. M-am pus in pat mai devreme decat de obicei si durerile nu mai treceau, ca nici o data nu am indraznit sa urmaresc ceasul. Asa au trecut doua ore, eram in ceata totala, adormeam ma trezeam si durerile nu mai treceau.
La ora unu noaptea, am mers la baie si dupa pipi am observat sange, parca nici atunci nu vroiam sa cred ca o sa nasc. E si mama cu mine, sunt plecata din tara, si ma tot gandeam sa o trezesc pe ea sau pe sotul meu; m-am plimbat prin casa inca o jum de ora si apoi am trezit-o si pe viitoarea bunica. Saraca cred ca era pierduta, dar s-a trezit. Incerca, inca adormita, sa para interesata, dar ca si mine la inceput credea ca e o alta alarma falsa.
Cu timpul durerile pareau tot mai adevarate si atunci i-a sarit somnul. Am inceput sa ne uitam la ceas. La sase dimineata aveam dureri din patru in patru minute, atunci am hotarat ca e timpul sa mergem la spital.
Cand am ajuns la urgenta mi-au spus ca sunt a cincea care a venit. Eram dilatata doar 3 cm, imi era ciuda ca m-am grabit sa merg la spital. Aveam doar dureri, apa nu mi s-a rupt. M-au internat si m-au dus in salonul pentru preg ptr nastere, acolo centuri pe burta ptr inimioara bebelui, perfuzii, tot tacamul. Pe langa dureri ma stresau si toate alea. La ora la 10.30 eram dilatata de 10 cm, dar moasa era la o alta nastere si am asteptat putin... imi venea sa ma urc pe cealalta care statea cred la cusut. Mi-a venit randul si am urcat pe oribilitatea aia de masa si din 10 impinsaturi am scos un ingeras cu mult par si in greutate de 3.380 kg si 50 cm.
Cand mi l-au pus in brate asa cum a iesit imi venea ptr prima data sa urlu, dar de fericire. Nimic nu se compara cu acest moment. Nu iti trebuie nimic, nici apa, nici somn, nici mancare, nici fam, doar vrei bebele langa tine. Mi se spunea ca dupa vrei sa dormi, eu am adormit doar noaptea.
De atunci nu m-am mai despartit de ingerasul meu. Il iubesc si cand il iau in brate parca as lua forta de viata si cea mai mare bucurie. va pup pe toate.
Tu ce zici?
