A PHP Error was encountered
Severity: Notice
Message: Memcache::connect(): Server 194.183.153.40 (tcp 11212, udp 0) failed with: Connection refused (111)
Filename: libraries/Cache.php
Line Number: 77
A PHP Error was encountered
Severity: Warning
Message: Memcache::connect(): Can't connect to 194.183.153.40:11212, Connection refused (111)
Filename: libraries/Cache.php
Line Number: 77
Totul a inceput acum cativa ani. Parea ca o poveste desprinsa din basme. Cine ne vedea, spunea ca, eu si prietenul meu, am fost sortiti sa fim impreuna.
Si asa credeam si eu...
Era atat de tandru, atat de delicat si atat de iubitor... Acum cateva luni bune am ramas insarcinata. Si de aici am inceput sa vad fata adevarata a prietenului meu.
Dupa un lung sir de umilinte (in care imi repeta la nesfarsit ca i-am distrus viata, ca abia acum incepea sa se distreze), si dupa ce mi-a facut si programare sa fac avort, m-a luat si de nevasta.... Si abia incepuse... La nici doua saptamani dupa "minunata" nunta, sotul meu mi-a spus ca nu ma mai iubea de mult, foarte mult timp si ca vroia sa se desparta de mine, de fapt. Dar a fost un bou ca s-a insurat.... si ca nu e nici o problema, ca se va obisnui cu situatia asta de bou.
Si de atunci a inceput sa iasa noptile cu baietii la o bere, doua, trei... si venea acasa cand isi aducea aminte. Si daca imi trecea prin cap sa ii reprosez, el imi aducea aminte de ce s-a insurat si ce simte...
Si cand ma gandesc ca nu era asa acum cateva luni... Mai nou nu ii mai place nimic din ce fac... incearca sa ma convinga prin lungi argumentatii sa fac precum zice el... ca el e mai destept. Acum doua zile l-am intrebat daca ii place mancarea si mi-a zis ca da, dupa care s-a razgandit si mi-a zis ca nu stie daca chiar ii place sau doar s-a obisnuit ca acelasi bou care se obisnuieste cu toate.
Vrea sa ma faca pe mine sa ma simt vinovata pentru tot ce se intampla si toate reactiile lui. Eu mai am doua luni pana nasc si nu stiu cat il mai suport. Am ajuns sa il ignor... dar ma doare ca nu asta am visat. Imi doream sa am o familie fericita, sa ma simt iubita si dorita de sotul meu si asa mai departe. Si ce ma doare cel mai tare e ca fata de toata lumea se poarta impecabil cu mine si cei care ne vad au aceeasi parere: ce frumosi si fericiti sunt! Pacat ca pe mine ma scarbeste acum aceasta replica!
Nu pot divorta de el pentru ca nu am unde sa ma duc cu copilul.... nu am casa, nu am nimic... iar parintii mei il adora pe sotul meu si toti ar da vina pe mine. Cateodata imi vine sa-mi gasesc pe altcineva, sa imi vad de viata mea, dar mi-e atat de greu sa mai cred in oameni...
Cum de s-a transformat sotul meu intr-un timp atat de scurt? Sau asa a fost dintotdeauna si eram eu prea oarba?
Si asa credeam si eu...
Era atat de tandru, atat de delicat si atat de iubitor... Acum cateva luni bune am ramas insarcinata. Si de aici am inceput sa vad fata adevarata a prietenului meu.
Dupa un lung sir de umilinte (in care imi repeta la nesfarsit ca i-am distrus viata, ca abia acum incepea sa se distreze), si dupa ce mi-a facut si programare sa fac avort, m-a luat si de nevasta.... Si abia incepuse... La nici doua saptamani dupa "minunata" nunta, sotul meu mi-a spus ca nu ma mai iubea de mult, foarte mult timp si ca vroia sa se desparta de mine, de fapt. Dar a fost un bou ca s-a insurat.... si ca nu e nici o problema, ca se va obisnui cu situatia asta de bou.
Si de atunci a inceput sa iasa noptile cu baietii la o bere, doua, trei... si venea acasa cand isi aducea aminte. Si daca imi trecea prin cap sa ii reprosez, el imi aducea aminte de ce s-a insurat si ce simte...
Si cand ma gandesc ca nu era asa acum cateva luni... Mai nou nu ii mai place nimic din ce fac... incearca sa ma convinga prin lungi argumentatii sa fac precum zice el... ca el e mai destept. Acum doua zile l-am intrebat daca ii place mancarea si mi-a zis ca da, dupa care s-a razgandit si mi-a zis ca nu stie daca chiar ii place sau doar s-a obisnuit ca acelasi bou care se obisnuieste cu toate.
Vrea sa ma faca pe mine sa ma simt vinovata pentru tot ce se intampla si toate reactiile lui. Eu mai am doua luni pana nasc si nu stiu cat il mai suport. Am ajuns sa il ignor... dar ma doare ca nu asta am visat. Imi doream sa am o familie fericita, sa ma simt iubita si dorita de sotul meu si asa mai departe. Si ce ma doare cel mai tare e ca fata de toata lumea se poarta impecabil cu mine si cei care ne vad au aceeasi parere: ce frumosi si fericiti sunt! Pacat ca pe mine ma scarbeste acum aceasta replica!
Nu pot divorta de el pentru ca nu am unde sa ma duc cu copilul.... nu am casa, nu am nimic... iar parintii mei il adora pe sotul meu si toti ar da vina pe mine. Cateodata imi vine sa-mi gasesc pe altcineva, sa imi vad de viata mea, dar mi-e atat de greu sa mai cred in oameni...
Cum de s-a transformat sotul meu intr-un timp atat de scurt? Sau asa a fost dintotdeauna si eram eu prea oarba?
Tu ce zici?
