Daca Exista Iubire Treci Peste Toate

Viata mea si a sotului meu sa schimbat cu ajutorul dl doctor Teaha din arad caruia nu i-am multumit niciodata pt ca am plecat din oras si asa suntem noi oamenii uneori ii uitam pe cei care ne-au facut bine. Dl.doctor sa stiti ca nu v-am uitat si nu o sa va uitam niciodata.

Cand l-am cunoscut pe minunatul meu sot aveam 19 ani si el 21. Eu rasfatata acasa si el student la Ploiesti l-am iubit din prima clipa ne vedeam la 2-3 saptamani cand venea el la arad. La un moment dat am simtit ca ceva se intampla cu mine si am banuit ca sunt insarcinata dar imi era frica sa merg la doctor nu mai fusesem niciodata si uite asa amanam momentul. In ziua in care am hotarat sa merg la doctor el era la Ploiesti iar eu sfatuita de o prietena am poposit la usa d-lui doctor.

Cand asistenta m-a intrebat ce problema am eu ca o cunascatoare am raspuns "un chiuretaj". Cind mi-a venit randul si am intrat doctorul m-a pus la ecograf si mi-a zis ca nu sunt sanatoasa la cap cum sa imi faca asa ceva la 17 saptamani de sarcina. Am inceput sa plang foarte tare de spaima nu imi era frica de parinti ci ma speria gandul ca o sa am un copil "ce o sa fac cum sa am grija de el eu care eram cea ingrijita" i-am spus doctorului printre lacrimi ca nu sunt in stare sa cresc un copil. M-a intrebat daca am prieten si sa vin cu prietenul la el si cu 100 marci asa era in 97; si ma trimite el la cineva care face ca el nu se baga in chesti din astea.

Am ajuns acasa plangand si l-am sunat pe El, pe iubitul meu sot; a venit in noapte aia cu primul tren. A doua zi am mers la doc. si dl.doc. ca un parinte ne-a explicat cat de periculos e sa facem ce vrem noi, ca suntem tineri si frumosi si ca ne vede capabili sa crestem un copil apoi m-a rugat sa ies eu din cabinet si niciodata nu am aflat ce i-a spus lui dar cand a iesit m-a luat de mana si am plecat pe strazi fara sa vorbim nimic. Abia spre seara mi-a spus ca trebuie sa fac acest copil ca va avea grija de noi si ne va iubi toata viata si s-a tinut de cuvant.

Ne-am mutat la Ploiesti unde am stat cu chirie pana cand sotul meu a terminat scoala. Noaptea lucra ca paznic si ziua mergea la scoala. A fost tare greu, parintii nu aveau cu ce sa ne ajute dar ne-am iubit si asta ne tinea loc si de foame si de cald.

Pe 20 ianuarie 1998 s-a nascut raza noastra de soare intr-o zi de iarna, Valentin Iulian, iar un an mai tarziu am mostenit o garsoniera in Bucuresti pe care am vandut-o si am cumparat un apartament in Ploiesti. Raza noastra a crescut si a devenit un adevarat soare, acum are aproape 9 ani si e un copil extrem de cuminte, toata lumea se mira cum din niste parinti asa rebeli a iesit un copil asa cuminte. Ii place foarte mult scoala si e premiant la concursul international de matematica "Cangurul".

Fara exagerare va spun ca noi ne iubim ca la inceput poate chiar mai mult si suntem atat de veseli incat nimeni nu ar crede ca suntem parintii unui copil de 9 ani.

Multumesc domnule Teaha, multumesc Cristi ca ma iubesti asa cum ai promis cu mult timp in urma, multumesc Valentin ca ca ne dai bucurii in fiecare zi, multumesc pt zambetul cu care ma trezesc dimineata pe fata. Va ador! mami.