Aventuri din Bucuresti

Pe baietelul meu il cheama Alexandru. Are trei anisori si doua luni si a inceput sa vorbeasca foarte devreme. De asemenea, mosteneste multe calitati de la tatalui lui, care evident il incurajeaza sa spuna exact ce vrea, sa incerce sa obtina ceea ce isi doreste si sa fie diplomat cu bun simt. Cred ca vrea sa il faca politician cu toate aceste invataturi. Dar dincolo de toate astea, il invatam amandoi sa iubeasca, sa iubeasca si sa respecte familia si pe cei din jur. Incearca aflat intre masinutele lui, sa puna in practica ceea ce il invatam. De exemplu, daca buseste basculanta mare de o macheta, isi cere scuze, spunand ca a fost nedrept sa buseasca un "ulias" precum basculanta, de o masinuta mica. Uneori, cand este el suparat din diverse motive se supara si pe desenele animate. De ce robotii de acolo sunt atat de rai si in loc sa faca suc la bucatarie (stie el de robotul meu de bucatarie la care ii fac suc) se bat cu alti roboti. Tatal lui pune paie pe foc, si ii explica cum sunt unii roboti care lucreaza in fabrici, care fac lucruri bune pentru oameni. Sper sa isi pastreze pe mai departe toate aceste trasaturi, aceste inclinatii de om bun. Si atunci, chiar daca nu e tocmai cea mai buna caracteristica, poate chiar o sa incercam sa vedem daca are inclinatii pentru politica. Nu de alta, dar un om care crede ca robotii trebuie sa stea la bucatarie, nu pe un camp de lupta, sunt necesari oriunde. M-am luat cu povestile si uitam sa va spun ultima aventura pe care am avut-o cu el in Bucuresti, la Metrou. I-am explicat noi ca metroul este un tren care circula pe sub pamant, ca o sa coboram pe scara rulanta si acolo sunt ceasuri care arata timpul, care arata cand a trecut ultimul tren metrou, ca ne duce repede repede prin tunel unde avem nevoie... a inteles si a fost interesat. Insa am uitat sa ii spunem un lucru: la metrou e si un monitor. Ruga pe toata lumea sa se dea putin in spate ca sa vada si el la televizor. Partea frumoasa a fost ca oamenii au inteles "doleanta" unui pitic si au facut amuzati un pas in spate! A cercetat bine imaginile si a cerut toate detaliile: cine filmeaza, ce post e, daca putem schimba canalul si sa dam pe desene. I-am explicat ca nu putem, de ce nu putem si a lasat "televizorul" in pace. L-am luat in brate si a inceput sa ma pupe. Apoi si-a dat seama si a zis: mami, rade lumea de noi! Suntem la mtreou nu acasa! Ma bucur ca puiul meu de om e asa cum e! Suntem tare mandrii de el!