Osciland intre toamna si iarna, viata si moarte, Halloween-ul este un timp pentru sarbatoare si superstitii. Se credea in trecut ca mortii se intorc pe pamant de Halloween, iar anticii celti aprindeau focuri si se costumau pentru a alunga aceste spirite.

Sarbatoarea celtica Samhain, perioada catolica a tuturor sfintilor si festivalul roman Feralia au influentat sarbatoarea moderna a Halloweenului. In secolul al 19-lea, Halloweenul a iceput sa-si piarda conotatiile religioase, devenind o sarbatoare seculara pentru copii.

Desi superstitiile si credintele din jurul acestei sarbatori au evoluat pe parcursul anilor, pe masura ce zilele se scurteaza, iar noptile devin tot mai reci, oamenii abia asteapta paradele, costumele si dulciurile specifice care semnalizeaza inceputul sezonului rece.

Originile antice ale Halloweenului

Acestea dateaza din timpul festivalului celtic, numit Samhain. Celtii, care au trait acum 2000 de ani in zona de astazi a Irlandei, Regatului Unit al Marii Britanii si in nordul Frantei, celebrau anul nou la 1 noiembrie. Aceasta zi marca sfarsitul verii, al recoltei si inceputul iernii reci, intunecoase, o perioada a anului asociata cu moartea. Celtii credeau ca in ultima noapte dinaintea anului nou, granitele dintre lumea viilor si a mortilor se estompeaza. In noaptea de 31 octombrie ei celebrau Samhain, atunci cand se credea ca fantomele celor morti se intorc pe pamant. Pe langa faptul ca putea cauza necazuri si strica recoltele, celtii credeau ca prezenta spiritelor usura sarcina druizilor de a face predictii despre viitor.

Pentru un popor dependent in totalitate de natura, aceste profetii ii linisteau inaintea iernii grele. Pentru a comemora eventimentul, druizii faceau focuri in aer liber, unde oamenii se adunau sa sacrifice recoltele si animalele pentru zeitatile celtice. In timpul celebrarii, celtii purtau costume alcatuite din capete si piei de animale si incercau sa-si prezica unul altuia viitorul. Atunci cand sarbatoarea se incheia, ei aprindeau din nou focurile din casa care fusesera stinse cu focul sacru pentru a-i proteja in timpul iernii.

Pana in anul 43 d. Hr romanii cucerisera deja majoritatea teritoriului celtic. In rastimpul de 400 de ani in care au administrat pamanturile celtice, doua festivaluri de origine romana au fost combinate cu sarbatoarea traditionala Samhain.

Prima dintre aceste sarbatori era Feralia, celebrata intr-o zi de la sfarsitul lunii octombrie cand romanii comemorau moartea celor dragi. A doua sarbatoare era ziua zeitei Pomona, zeita romana a fructelor si copacilor. Simbolul Pomonei este marul, iar integrarea acestei sarbatori in Samhain explica jocul practicat de copii de a culege merele cu gura dintr-o galeata sau dintr-un butoi.

In jurul anului 800, influenta crestinismului se raspandise deja in tinuturile celtice. In secolul al VII-lea, papa Bonifaciu al IV-lea a desemnat ziua de 1 noiembrie ca fiind ziua tuturor sfintilor, o sarbatoarea pentru comemorarea sfintilor si a martirilor. Se crede astazi ca papa incerca sa inlocuiasca festivalul celtic al mortilor cu o sarbatoare aprobata de crestinism. Mai tarziu, in jurul anului 1000 d.Hr, Biserica a desemnat ziua de 2 noiembrie ziua tuturor sufletelor, pentru a onora mortii.

Aceasta se celebra deodata cu Samhain, cu focuri in aer liber, parade si costumatii (sfinti, ingeri si diavoli). Impreuna, cele trei sarbatori erau numite Hallowmas.