Rubeola in sarcina

Cea mai periculoasa boala virotica in sarcina este rubeola

Este o boala infectioasa si contagioasa acuta provocata de un virus putin rezistent in natura, ce se transmite pe cale respiratorie si se gaseste la bolnavii respectivi cu o saptamana inaintea eruptiei si sase zile dupa aceea, in nas, faringe si sange. Boala se transmite prin tuse, stranut, chiar si vorbire, fiind mai frecventa la copiii mai mari si adolescenti, creand o imunitate durabila.

Ea se manifesta printr-o eruptie cutanata (la nivelul pielii), generalizata ce predomina pe fata si pe membre, cu pete de 1-2 mm diametru, roz-palide, rotunde si mici ce nu se unesc intre ele, febra moderata, ganglioni limfatici cervicali mariti, iar cei occipitali durerosi, tuse seaca, ochi congestionati, astenie etc. Perioada eruptiva dureaza 1-3 zile si se declanseaza cu aparitia deodata pe tot corpul a petelor, incepand cu fata. Bolnavii sunt de obicei febrili, iar tumefierea ganglionilor mai dureaza inca o saptamana.

Desi este o boala contagioasa extrem de usoara, este recunoscut efectul sau catastrofal teratogen asupra embrionului, generand malformatii organice complexe. Acestea sunt prezente la nou-nascutii ai caror mame au suferit de rubeola in primele patru luni de sarcina. Datele statistice indica o proportie cu atat mai mare a malformatiilor, cu cat infectarea s-a produs mai aproape de inceputul sarcinii, eventual dupa a 30-a zi si scad ca frecventa pe masura ce sarcina avanseaza.

S-au constatat cel putin patru tipuri de malformatii:

• la nivelul ochilor: strabism, cataracta congenitala etc.
• la nivelul urechilor: surditatea
• la nivel cardiac: defecte septale, persistenta canalului asterial
• la nivelul dintilor: intarzierea eruptiei si dezvoltarea incompleta pana la absenta totala a dintilor.

De asemenea pot exista si intarzieri in dezvoltarea psihica, retard mintal, tulburari spastice, tulburari ale reflexelor de supt si inghitire, microcefalie, hidrocefalie, o crestere progresiva a cutiei craniene incomplet osificata, prin acumularea excesiva de lichid cefalorahidian in membranele creierului, ducand la atrofia acestuia.

Prezenta virusului rubeolic poate determina - pe langa malformatii - avortul sau moartea fatului. Astfel trebuie evitata infectarea in cursul sarcinii, pe cat posibil.

Dar e mai bine ca investigatiile privind aceasta boala sa se faca inainte de a ramane insarcinata. In urma unui examen de sange se poate constata daca exista sau nu in organism anticorpi contra rubeolei. In 90% din cazuri rezultatul este bun, datorita imunizarii naturale prin boala contractata in copilarie. Un rezultat negativ impune o vaccinare cu cel putin cu o luna inainte de a ramane insarcinata. Se recomanda totusi ca dupa vaccinare, femeia sa evite sa ramana gravida timp de trei luni, deoarece vaccinul, care este foarte activ, ar avea efecte mult mai periculoase asupra copilului decat boala in sine.

Femeile gravide care nu au anticorpi antirubeolici sau la care se gasesc in cantitate mica, nu pot fi vaccinate si au nevoie sa fie urmarite atent si in mod special de catre medic. Sunt indicate izolarea la domiciliu, repausul la pat si regim lacto-hidro-zaharat in perioada febrila.

Este interesant faptul cum la copiii nascuti cu malformatii congenitale, virusul rubeolei persista si este eliminat prin diverse cai, multe luni dupa nastere, chiar 1-3 ani, constituind un izvor de virusi, o sursa posibila de infectie.