Frica de straini si de separare a bebelusului

Frica de straini si de separare - termeni diferiti, aceeasi reactie

Frica fata de straini si anxietatea de separare, nu va dura o vesnicie pentru bebe, dar poate aparea ocazional timp de cinci ani. Vestea buna este ca reprezinta o reactie perfect normala care arata ca un copil incepe sa inteleaga unele fapte fundamentale despre mica lui lume inconjuratoare.

Frica de straini si de separare nu reprezinta acelasi lucru, dar au rezultat similar de plans si agatarea cu disperare a copilului de parinte.

In ceea ce priveste anxietatea fata de straini, copilul va reactiona negativ fata de cineva necunoscut. Cuvantul cheie este "perceptie", deoarece la aceasta varsta, memoria unui copil este inca in curs de dezvoltare si copiii mici vor uita o persoana pe care nu o vad de multe ori.

Teama de separare, pe de alta parte, incepe de multe ori, pe la aproximativ 6 luni, atunci cand cei mai multi bebelusi incep sa invete ca mami (sau tati) inca mai exista, chiar daca nu ii pot vedea. Inainte de aceasta situatie totul era trecut cu vederea, sters din minte. Acum sunt constienti ca persoana pe care o vreau este chiar la colt si probabil va fi adusa inapoi cu un tipat puternic. Desi acest lucru poate fi frustrant pentru o mama al carei sugar nu vrea sa fie separat de ea, este de fapt un compliment bazat pe o puternica legatura. Din punct de vedere social copilul invata cum sa faca fata situatiilor care includ teama.

Contraatacul fricii

Fie ca este vorba de frica de separare sau cea fata de straini, prima data cand apare, parintele ar trebui sa fie foarte linistitor. Trebuie sa fim respectuosi fata de sentimentele copiilor nostri si sa ne adaptam stilul de parinti la nevoile lor specifice din acel moment. Este important sa-ti pastrezi calmul si capacitatea de a fi linistitor. Apoi, atunci cand situatia s-a mai linistit, analizeaza ceea ce s-a intamplat si incearca sa afli daca exista un factor de atenuare, cum ar fi foamea sau oboseala.

Anxietatea de separare apare in situatia prescolara. Indepartarea este in general cel mai bun lucru de facut, dar nu exista intotdeauna un singur raspuns corect. Un parinte trebuie sa aiba incredere in judecata sa si sa ia in considerare ca isi cunoaste cel mai bine copilul.

Cu toate acestea, parintii ar trebui sa nu uite ca un copil este foarte tanar si are o perceptie diferita asupra timpului si importantei in comparatie cu un adult.  Daca un parinte are de gand sa-si paraseasca copilul suparat fiind, el ar trebui sa se uite in ochii copilului pentru a-i transmite "Imi aduc aminte unde esti". La urma urmei, copilul vede ca iti pierzi cheile, te invarti in jurul telefonului sau ca iti intocmesti o lista de cumparaturi, astfel incat crede ca l-ai putea "pierde" si pe el. Reasigura-l ca nu il vei uita si ca o sa te intorci dupa el si apoi indeparteaza-te rapid. Daca eziti, vei transmite mesajul ca nu esti sigur ca vrei sa il lasi acolo. Este intotdeauna greu sa ignori lacrimile unui copil si sa-l fortezi sa-si confrunte temerile dar, de asemenea, vrei sa creasca independent.

Separarea miturilor de realitate

Mit: Daca stai acasa impreuna cu fiul sau fiica ta este mult mai probabil sa apara anxietatea de separare sau fata de straini.

Realitate: Nu exista dovezi ca un copil care a fost mereu insotit de un parinte, este mai lipicios sau mai predispus la anxietate decat un copil care a fost in situatii alternative de ingrijire.

Mit: Copiii cu frica fata de straini au fost abuzati.

Realitate: Foarte putin probabil. Frica fata de straini este o parte foarte naturala in dezvoltarea unui copil si este doar o marturie a legaturii create cu familia si prietenii.

Mit: Mamele exagerat de protective vor cauza frica de separare la copii.

Realitate: Anxietatea de separare are prea putin de-a face cu mama si mult de-a face cu temperamentul copilului. Unii copii sunt pur si simplu mai sociabili decat altii.