Cum putem ajuta copiii sa faca fata fricilor?

Cum isi pot ajuta parintii in depasirea fricilor?

● Sa accepte fricile copilului si sa il inteleaga, sa le trateze, asa cum si copilul o face, in mod real. Copilul are nevoie de suport si asigurare din partea parintilor ori de cate ori ii este frica.

● Unele frici sunt "bune", benefice. Copilul capata simtul precautiei (frica de persoane straine il face sa aiba grija cu cine intra in contact). Pe masura ce creste, copilul isi va dezvolta capacitatea de intelegere de tipul cauza – efect, va reusi sa faca diferentierea intre ceea ce este real si ceea ce este in imaginatia sa.

● Mama nu-l cearta pentru intrebare, nu ii respinge emotia de frica, ci o accepta si ii dat o solutie, dupa care, nu uita sa il asigure ca evenimentul de care ii este frica nu se va intampla.

Acceptarea fricii (nu il certa pt intrebare) - Solutie - Asigurare (OK)

"Din moment ce incercati sa va acceptati pe dvs. insiva, cu propriile temeri, nu ii invinovatiti sau condamnati pe copiii dumneavoastra, pentru temerile lor!" sfatuiesc psihologii Ellis si Wolf, in cartea Cum sa cresti un copil fericit si sanatos din punct de vedere emotional.

● Incurajati copiii sa vorbeasca despre fricile lor, (si noi le putem impartasi fricile noastre) despre sentimentele lor legate de acestea, sa le exprime verbal sau nonverbal, sa le deseneze/creeze (in special pentru cei mai mici) - de regula, aceasta modalitate ese utilizata in cadrul psihoterapiei, de catre specialist.

Cum sa-ti ajuti copilul sa-si depaseasca fricile?

● Copiii mici nu au simtul realitatii foarte dezvoltat, nu pot aprecia corect dimensiunile, marimea, spatiul. E important sa intelegem, ca pe masura ce vor creste, ei vor intelege altfel lucrurile, situatiile care le produc frica.

● Evitati sa criticati si sa luati in ras fricile copiilor.

● Nu fortati copilul sa se confrunte cu fricile lui, intr-un mod brutal, sau sa aiba un comportament diferit de cel pe care-l are in situatia data. E important sa avem rabdare si sa acceptam si sa tratam frica cu mare seriozitate.

● E important sa ii dam copilului sentimentul ca poate detine controlul in unele situatii (sa mergem cu el sa verifice daca se afla vreun monstru sub pat, sau sa isi ia o jucarie preferata care "sa-l apere" de un posibil "raufacator", sa lase lumina aprinsa si sa o stinga atunci cand crede el ca e pregatit etc.

● Ritualurile si activitatile repetitive, de rutina ii confera copilului sentimentul de securitate si stabilitate, de predictibilitate si-l elibereaza de starea de anxietate.

Ajutorul de specialitate

Atunci cand parintele considera ca frica influenteaza activitatea copilului si acesta este preocupat in mod exagerat de fricile sale, afectand viata de zi cu zi a copilului si in special jocul, poate solicita ajutorul unui psihoterapeut cu experienta in lucrul cu copiii, specializat in terapie prin joc (deoarece jocul este activitatea principala a copilului).

Daca fricile nu sunt luate in serios si parintele neaga prezenta acestora, ele se pot transforma in fobii, acestea fiind mai dificil de tratat si necesitand o interventie psihoterapeutica de durata.

Laura-Simona Ciocoiu
psiholog - psihoterapeut
Centrul de Psihoterapie si Dezvoltare Personala
str. Ion Ghica nr. 1, Bucuresti, sector 3
tel. 0723366515
Facebook