Contactul bebelusului cu lumea

Bebelusul cunoaste lumea inca din perioada in care se afla in burtica mamei si auzea zgomotele din jur si reactiona la vocea mamei prin miscarile in burta acesteia.

Chiar daca nu comunica prin cuvinte, bebelusii iau contact cu obiectele din jurul lor si cu diferite persoane. Rolul cunoasterii lumii este determinant pentru echilibrul psihologic al copilului.

Primele relatii sunt primordiale.

Winnicott afirmase ca ,,acest lucru care se cheama sugar nu exista", ca sa exprime faptul ca sugarul nu poate fi luat in considerare separat de ingrijirile care trebuie sa i se acorde de catre mama si ca o mama ,,suficient de buna" se adapteaza nevoilor copilului ei.

Legaturile reciproce precoce intre mama si copil au facut obiectul numeroaselor observatii. Printre acestea, se pot cita lucrarile lui Bowlby despre ,,comportamentul de atasament" care incepe inca din primele luni.

El antreneaza la parinti un comportament reciproc, care este ,,un comportament al grijilor".

Atasamentul este provocat prin plansete, zambete, gangurit, prindere sau prin bratele intinse ale bebelusului care cauta sa atraga atentia celorlalti asupra lui.

Cand copiii cer mult de la cei din jurul lor, adesea sunt considerati dificili. Unii dintre ei au necesitati relationale importante si declanseaza relatiile cu ceilalti prin tipete sau prin zambete.

Nevoia afectiva nu este niciodata saturata si bebelusul are tot timpul nevoie de mama lui. Nu-i mai este foame dupa ce a supt din biberon, nu-i mai este frig dupa ce a fost schimbat, dar niciodata nu are destul din ,,mama" sa.