Suflete de gheata (poveste trimisa de Irina Boeru)

Suflete de gheata (poveste trimisa de Irina Boeru)?‚  Era o zi infioratoare de toamna?‚  rece si nimeni nu banuia ce avea sa se?‚ petreaca in acea zi. Ploua, iar pe strazi apa plangea in baltile orasului. Cu toate ca era o zi cu totul si cu totul urata, locuitorii orasului nu stateau in casele lor calduroase, ci se aflau la inmormantarea unui om, care prin lege fusese exilat de toti ceilalti, caruia i se luase dreptul la libertate si care a murit in singuratate... Sa va spun sincer, oamenilor nu le prea parea rau dupa el, multi dintre ei chiar se bucurau ca acel om nelegiuit ii parasise pe vecie si ca nu mai putea sa se intoarca. Nimeni nu s-a rugat?‚  pentru el si nici nu au facut cea mai mica miscare atunci cand mortul a fost ingropat. Singur a murit si acum era si mai singur. O lumina rosiatica invalui cerul, iar pe deal aparu silueta inalta a unui om masiv si infricosator. Cu un hohot neomenesc de plans se apropia lunatic de cruce. Oamenii, ingroziti, s-au dat inapoi crezand ca vor muri cu toti, acolo, fara nici macar sa isi mai vada vreodata copiii. Numai un singur om s-a apropiat lin, cu o lumanare in mana, plangand pentru sufletul prietenului sau pierdut, pe care nici nu-l va mai vedea vreoodata. Si cu sufletul plin de durere, isi lua adio de la tovarasul sau de ticalosii. In timp ce lumanarea plapanda se stingea incet, incet, la fel disparea si sufletul neampacat in ropotul ploii. Au rasuflat usurati ca au scapat de cei doi nelegiuiti.?‚  Oamenii au plecat tacuti invaluiti in fericirea lor odihnitoare?‚­ In sufletele lor se strecura incet gheata. (Irina Boeru)