A PHP Error was encountered
Severity: Notice
Message: Memcache::connect(): Server 194.183.153.40 (tcp 11212, udp 0) failed with: Connection refused (111)
Filename: libraries/Cache.php
Line Number: 77
A PHP Error was encountered
Severity: Warning
Message: Memcache::connect(): Can't connect to 194.183.153.40:11212, Connection refused (111)
Filename: libraries/Cache.php
Line Number: 77

Pacala, erou al snoavelor populare romanesti, este cunoscut pentru umorul si istetimea sa, ascunse sub o masca de naivitate si simplitate. Trateaza autoritatile satesti (popa, boierul, judecatorul) cu indrazneala si ironie usturatoare.
Un negustor dupa ce a umblat prin mai multe sate si orase vrand sa cumpere grau, papusoi si altele, intr-o zi ajunse la un pod si cand era sa treaca vazu un om care se odihnea acolo: acesta era Pacala.
Negustorul, dorind sa afle ceva de la el, ca orice negustor, se apropie de dansul si-l intreba:
- De unde esti, mai crestine?
- Ia din sat de la noi, raspunse Pacala.
- Din care sat de la voi?
- Iaca de acolo, tocmai de sub acel mal, aratand negustorului cu mana spre un deal.
- Bine, dar ce sat e acela? Eu nu-l stiu.
- Ei! cum sa nu-l stii; e satul nostru, si eu de acolo vin.
- Nu asa, mai prostule. Eu te-ntreb: acel sat pe a cui mosie este si cum ii spune?
- Doamne! da' nu stii ca mosiile sunt boieresti si asta-i a cuconului nostru, ce sede la Bucuresti? Iar satu-l boteaza popa intr-o caldarusa cu apa, cum ii scrie lui in carti.
Negustorul, privindu-l lung, zise in sine: Ma!... aista-i chiar Pacala, ca tare ma pacaleste.
- Dar cum te striga pe tine?
- Iaca!... ce ma intreaba. Ma striga ca pe oricare: vina-ncoace, ori vin-aici!
Negustorul incepu a-si face cruce ca de naiba si iar il intreba:
- Dar cu chemarea impreuna cum te mai striga?
- Iaca asa: vino! bre! ma! raspunse Pacala.
Negustorul incepu atunci a rade si zise: ce prost! Apoi il mai intreba:
- Dar ce bucate se fac acolo la voi?
- Mai mult terciu cu mamaliga mancam, zise Pacala.
- Intelege-ma, prostule! Nu te intreb de bucate ferte.
- D-apoi de care bucate ma-ntrebi?
- Te-ntreb daca s-au facut la voi grau, orz si altele.
- Da, s-au facut pana la brau, raspunse Pacala.
- Nu te-ntreb de inaltime, ca doar n-am nevoie de paie pentru boi, ci as vrea sa stiu de ce fel este la voi grauntele orzului.
- Sa-ti spun, daca nu stii, zise Pacala. Grauntele orzului este lungaret, imbracat c-o coaja cam galbie si c-o tapa in varf.
- Bine, stiu de astea; dar spune-mi in ce fel se vinde, ca as voi sa cumpar si eu.
- De! nu stii dumnia-ta ce fel? Unul da graul ori orzul, si altul ii da bani: galbeni, napoleoni ori altceva.
- Nu ma-ntelesesi nici asta; eu te-ntreb: cum se da?
- Bre!... Nici asta n-o stii. Sa-ti spun eu: iei banita ori un sac si pui in ea orz sau grau pan-o umpli cu varf, apoi cu coada lopetii o razi s-o torni in sac, pe urma iarasi o umpli si tot asemine faci.
- Eu nu te-ntreb asta, om fara cap ce esti!
- Dar ce fel ma-ntrebi? zise Pacala.
- Cu ce pret se vinde la kila ori banita; cati lei?
- Asa cum te-nvoiesti; si cati lei dai atata orz iei.
Negustorul, suparat, il mai intreba:
- Neghiobi ca tine mai sunt acolo-n sat?
- U! hu!... este badea Musat, badea Stan, badea Neagu, badea Voicu, badea Florea, badea Soare, badea Bran, badea Coman si altii.
- Ho! ma, destul! Dar cine este mai mare decat toti la voi in sat?
- Cine-i mai mare? Badea Chitu; el este mai inalt decat toti, e atat de lung incat mai n-ajungi cu mana la umarul sau.
- Bre!... proasta lighioaie mai esti! Nu te-ntreb asa.
- Dar cum? zise Pacala.
- Eu iti zic, de cine ascultati voi, aici in satul vostru?
- Ha! auzi vorba! Il ascultam pe lautarul mos Bran; cand incepe sa cante, tot satul sta cu ochii si urechile tinta la el.
- Nu zic asa, mai nataraule! Raspunde-mi odata cum te-ntreb.
- Ei, cum?
- Eu te-ntreb de cine aveti frica aici in sat mai mult.
- Valeu, maica! Pai ascultam de boul lui mos popa, mare frica mai avem.
Cand vine seara de la pascut, fugim de el care incotro apucam; ca atat e de infricosat, de gandesti ca e turbat; cand incepe sa mugeasca, sperie chiar si copiii din sat.
- Ma!... ce namila de om esti tu? Nu cumva esti vrun duh rau, frate cu Spaima-padurei?
- Ei, Doamne! De ce ma-ntrebi, cand ma privesti? Ce? Nu ma vezi ca-s om ca si dumneata: cu cap, cu ochi, gura, nas, maini si cu picioare, ma misc si ma uit ca toti.
- Asa te vad si eu, dar ai minte si simtire abia ca un dobitoc. Ia spune-mi, zau: aveti butnari sau dogari in sat la voi?
- Avem.
- Na cinci bani, si du-te sa-ti puie doagele ce-ti lipsesc.
Morala:
Prostia din nascare, leac in lume nu mai are; ea este o boala uricioasa ce nu se vindeca in scoale, dar tot asa nici in spitale.
Alte articole recomandate:

A fost odata ca niciodata un om bogat care si-a luat o a doua nevasta, o femeie rea si ingamfata, ...

Din povesti invatam doar lucruri bune. urmeaza povestea "Gasca cu pene de aur", din care aflam ca c ...

de Ion Creanga Cica era odata intr-un sat un om grozav de lenes; de lenes ce era, nici imbucatura ...