Peter cel orfan (ultimul episod, seria a II-a), de Diana Manolescu

Peter cel orfan (ultimul episod, seria?‚ a II-a), de Diana Manolescu?‚  Peter se simtea de-a dreptul distrus... Nu stia ce sa mai faca. Era constient de chipul tuturor, cand se va intoarce si va spune ca doamna Michael e... de negasit! Ce explicatie avea sa le dea? L-ar fi crezut, insa tristetea lor nu ar fi disparut niciodata... Doamna Michael avea sa ramana o amintire in vietile lor de orfani... Dar Peter isi ridica brusc capul din pamant si cu lacrimi in ochi, spuse: -Sa mergem Rompy! Doamna Michael se va intoarce cu orice pret! Rompy era uimit de vitejia si hotararea amicului sau. Ii era mila de el si ii era groaza de faptul ca nu ar mai fi putut sa-l ajute in vreun fel, de s-ar fi intamplat ce nimeni nu voia: ca doamna Michael sa nu fie de gasit! Mersera ce mersera, pana cand Peter se opri si se aseza la umbra unui copac. Simtea ca situatia nu mai are scapare. Simtea ca doamna Michael e prea departe de el! Dar, inchizand brusc ochii, draga sa profesoara ii aparu printre pleoape, intr-o ceata care-i stapanea privirea! Era imbracata in lunga sa haina, cu palaria ei colorata, zambind a bunatate ca intotdeauna! Ochelarii, aproape ca ii picau de pe nas, iar lacrimile ei erau tot si tot mai dese! Parul ei carunt se despletea cu blandete in bataia vantului, cazandu-i pe umerii lati. Era doamna Michael aratand ca odinioara! Buzele ei, se deschisera si rostira pe neasteptate cateva vorbe catre bietul Peter, ce era tare ostenit! -Peter, cauta unde-ti indica gandul! Stii unde sa ma gandesti, doar de-ti vei asculta intuitia! Sunt aproape de tine! Gaseste-ma Peter! Apoi, in acea ceata, doamna Michael disparu... Peter privea cu ochii cat farfuriile din a caror sclipire, lacrimile crude si neinduratoare rasarira una cate una, spulberandu-se pe pamantul umed! -Doamna Michael! Stati! Dar,in spatele umbrei sale, o carare serpuinda o conduse pe doamna Michael, pe un drum nemaivazut vreodata de ochiul lumii! Dincolo de el, profesoara zambea cu lacrimi de fericire, caci il revazuse pe Peter! Deodata, Peter tresari si il sperie pe bietul Rompy, care imbuca cu pofta cateva cirese, din pomul de alaturi, in care se cocota, mai cu chiu mai cu vai! -Amice! Dar ce m-ai speriat! spuse Rompy, asezandu-si palaria de pe cap si aruncand ici colo, cate un sambure! -Rompy... Doamna Michael... Cararea... Ea...! -Ce e, Peter? Cuvintele astea nu se leaga! Ce ai visat? Ce s-a intamplat? -Rompy! Doamna Michael mi s-a aratat! Apoi a disparut! A spus sa o caut, acolo unde-mi va dicta gandul! Drept sa recunoasca, Rompy era cam nedumerit! Nu pricepea de niciun fel ceea ce-i spunea amicul sau! Si totusi il lua de mana si rosti pe graba: -Haide Peter! E ultima sansa! Sa mergem! Peter zambea si alerga, tinandu-l strans de mana pe Rompy! Mersera impreuna prin cai incrucisate, pe care nici nu le cunoscuse vreodata si dadu de oameni ciudati, care le aruncau priviri in graba, caci picii nostri erau mai rapizi decat vandul si gandul! Dupa ore bune de alergatura, cei doi se izbira de gardul unei micute case, din a carei gradini, un glas cunoscut lui Peter, rasuna de dincolo de tufe intregi de trandafiri colorati! -Ia, stai asa! Stiu cantul asta! Brusc, o voce tresari... -Cine e acolo? -Doamna Michael! si Peter alerga spre dansa! -Peter! Tu esti? -Doamna Michael! V-am cautat! V-am cautat zile intregi! Doamna Michael era de-a dreptul uimita de curajul si iubirea lui Peter pentru ea, dar si pentru dragul copiilor, care ii simteau atat de mult lipsa! Rompy privea din usa... Era fericit, vazandu-si prietenul implinindu-si visul! Doamna Michael se intoarse la orfelinat, alaturi de dragii ei copii, iar despre Peter... Era de-a dreptul fericit! Isi indeplinise misiunea, iar acum, intreg orfelinatul ii multumea pentru tot ce facuse! Rompy, era acum unul dintre orfani... Toti isi continuara in veselie vietile... Iar aventurile lor, micutilor orfani, continuara multi, multi ani de atunci! Iar acum, va voi spune un secret... Peter a promis ca ne va mai povesti minunatele sale aventuri si ne va incanta cu ideile sale inocente, de fiecare data cand va mai avea ocazia!