Peter cel orfan (seria a 3-a, episodul 1)

Peter cel orfan,?‚ de Diana Manolescu (seria a 3-a, episodul 1) Si iata ca dupa mult timp, in care facu si el ce fac toti copiii, Peter se reintoarse cu o noua aventura, asa?‚ cum va si promisese. Nu e o aventura ca celelalte, e o aventura pe care mi-a povestit-o Vis Dulce, printul tuturor viselor, venit din departari, adus de mine printr-o scrisoare colorata si intortocheata, in care i-am povestit toate peripetiile micului meu prieten. Si, ca un adevarat tovaras, micul Vis Dulce iute a sosit si dupa zile lungi de cautari, il gasi intr-o noapte dulce pe Peter, in patul sau, dormind dus... Vazand asa, Vis Dulce isi scutura cu indemanare de cateva ori bagheta magica si "Yup!", in mintea lui Peter sadi un vis magic??€¦ Nu orice fel de vis magic, un vis in care avea sa nu mai fie orfan. Noaptea era lunga, luna isi intorcea cu blandete colturile imbatranite de ani si tragea de urechi cateva stelute. Lenese, ca intotdeauna, mai mai ca adormira pe cerul senin, lasand loc soarelui sa le inlocuiasca. ?‚ In micul orfelinat, era liniste deplina. Copiii dormeau in camerele lor, doamna Michael scotocea cateva dosare vechi de-ale bibliotecii, in timp ce doamna directoare isi petrecea noaptea, ca intotdeauna, citind pe fotoliul cafeniu din dormitorul ei. Lampile luceau slab. Un vanticel inmiresma cu parfum dulce, de tei, imprejurimile. Fereastra rascolea lin, vantul. Se balangani in bataia sa, pana ce se inchise. Era o noapte ca oricare alta, mai putin pentru Peter. Dincolo de poarta imaginatiei fara limite, dincolo de toate dorintele sale, dincolo de cosmaruri si vise frumoase, Peter se pierdea pe un drum istovitor. Un drum pe care insusi Vis Dulce-l crea, printr-o indoitura a baghetei sale magice, mostenita din mosi-stramosi visatori. Si, sarind din tamarul fermecator al viselor, am sa va povestesc despre un alt loc stramosesc, in care se nascuse candva, demult, un copil gingas, din neamul djinilor. Flacara lina a viselor se-aprindea pe zi ce trecea, mai iute in el. Astfel ca nu dupa mult timp fu numit Vis Dulce, printul viselor vazute si nevazute, printul imaginatiei, printul care putea decide soarta fiecarei nopti. El trimitea vise magice celor mai cuminti copii (si drept e ca inca o face) si cosmaruri celor care faceau nastrusnicii mai grave. Astfel ca in noaptea asta, timp de ceva vreme, decisa de insusi marele Judecator al Viselor, Peter are sa desluseasca misterul singuratatii sale si sa se-ntalneasca cu persoane pe care?‚  nu se astepta sa le vada vreodata. Dar asta e o poveste pe care am sa v-o spun cu alta ocazie, impreuna cu noul nostru prieten, Vis Dulce, marele nostru povestitor, in aceasta dulce nastrusnicie...