Peter cel orfan (ep. 3 seria a II-a) de Diana Manolescu

Peter cel orfan (ep. 3 seria a II-a) de Diana Manolescu Isi arunca tigara, din care pufaia in continuu, apoi o calca cu?‚ calcaiul piciorului... Isi intinse bratele, luandu-l pe micut si-l duse in coliba in care locuia. Astepta ca Peter sa se dezmeticeasca din lesinul pe care l-a tras, dar pierzandu-si rabdarea, ii arunca o cana cu apa pe ochi. Evident, doar apa... Peter tresari brusc. Deschise ochii si tipa. -Stai linistit copile! Esti bine cu mine, aici! Ia, spune de unde esti? Te-ai ratacit de parintii tai? Peter il privi pe barbat. Barba, ochii, nasul, ii dadeau acelui chip o alura trista si prea matura. Dar oare de ce? Si lacrimand, Peter ii spuse misteriosului barbat: -Eu nu am parinti... Apoi, isi sprijini capul in maini si incepu a plange... Batranul se induiosa si il imbratisa pe Peter cu drag. O lacrima ii curse si se prabusi pe pamantul rece. Nici el nu avusese parinti. Crescuse de mic in strada, avand vesnic grija zilei de maine. Il vedea pe Peter ca fiind el, pe cand pentru prima oara pasi in lumea mare, plecand de la orfelinatul care nu avea un loc si pentru viata lui. Ii dadu lui Peter un colt de paine, singurul pe care de altfel il avea si o ceasca cu ceai. Dar Peter, milostiv de fire, imparti in doua merindele proaspete, caci el nu le mai avea. Si mancand, cei doi povestira despre vietile lor atat de... amare. -Dar ce cautai in mijlocul strazii? -Imi caut profesoara, doamna Michael, o femeie severa, uneori. Asa de... peste 30 de ani, cu par carunt si voce groasa, zambind uneori a bunatate... Dar si cand se enerveaza... Am pornit eu, caci sunt cel mai curajos din orfelinat, s-o caut si s-o aduc inapoi. Caci a plecat suparata fiindca noi n-o iubim. Da' de unde... O iubim, desi uneori suntem mai... neasculatori. Si stand o clipa pe ganduri, batranul tresari. -Acum cateva zile, o femeie batranica, dar nu foarte... scapa pe jos o poza cu dansa. Dar n-am avut indrazneala sa-i spun, caci s-ar fi speriat, vazandu-ma asa... mizerabil... Peter lua poza cu sfiala... O lacrima curse lin si se stinse pe chipul doamnei Michael... -Ea e! E doamna Michael! Peter il imbratisa pe batranel si ii dadu cativa banuti, pe care-i avea si el, apoi cerandu-si politicos scuze si multumindu-i, pleca spre directia in care arata noul sau amic. -Cand ma voi intoarce te voi ajuta! Iti voi da din putinul meu! Iti promit, amice! spuse Peter privind in urma, in timp ce alerga, plangand de fericire si facand cu mana barbatului. Merse ce merse pana cand... ?‚  Va urma