Peter cel orfan (ep. 1, seria 2) de Diana Manolescu

Peter cel orfan (episodul 1, seria 2) de Diana Manolescu?‚  Il stim cu totii pe Peter. Nu vi-l mai amintiti? Baietelul acela zburdalnic si mereu pus pe?‚ sotii, care din nefericire este orfan. Din intamplare, acum cateva zile m-am intalnit cu el pe strada si mi-a povestit despre o noua patanie a sa. Doamna Michael, acea doamna profesoara, mai rea ce-i drept, a plecat din orfelinat, suparata fiindca nimeni nu o mai suporta catusi de putin. Desi, in sinea lor copiii o iubeau tare mult, dar ea nu accepta acest lucru. Haideti sa va povestesc ceea ce Peter mi-a spus si mie. Este luni. Au trecut deja doua zile de cand doamna Michael a plecat. Peter se tot foia prin camera sa cu cativa prieteni. Si statura ce starura si ajunsera la concluzia ca nu mai e cale de intoarcere. Doamna Michael e pierduta pentru totdeauna. Of... ce rau le parea micutilor! Dar, deodata Peter tresari: -Am o idee! Ce-ar fi sa mergem si s-o cautam pe doamna Michael pana o vom gasi. Nu intamplator, Peter stia unde locuieste doamna Michael, caci odata, mai demult o auzi vorbind despre frumoasa sa casa, care nu era foarte departe de orfelinat, dar pentru niste copii ca ei, erau kilometri buni... Buni de tot. Se sfatuira cu doamna directoare, care fu la inceput indoita de aceasta idee, dar apoi cu binisorul accepta. Dar niciunul nu voia sa plece. Poate de rusine... poate de frica... Dar Peter? Nimeni nu se gandi la el. Poate ar fi vrut... Si intr-o zi, pe cand stateau la sfat despre ce si cum ar trebui sa faca, Peter spuse: -Voi merge eu! Se facu o liniste totala. -Tu? Peter esti sigur de acest lucru? Nu-ti este frica? -Frica? Mi se spune ''Curajosul'' sau... cel putin asa... cred! Nimeni nu se impotrivi, la fel de bine cum nimeni nu vroia sa-l insoteasca pe Peter. Asa ca, de cum dimineata sosi, Peter isi lua cate ceva de mancare si toate economiile sale, ce le avea prin buzunare, cateva haine si pleca pentru a-si gasi profesoara pierduta. Oare ce nazbatii va mai face micutul acum?! va urma