Lacrima cerului, de Ginga Andreea

Lacrima cerului, de Ginga Andreea Intr-o zi, cand soarele s-a ascuns in vazduh, iar norii cenusii acopereau intreg tinutul,?‚ cu palatul lor, o picatura s-a scurs din ochiul unui norisor. Aceasta picatura a primit numele Prim-Venita. Zanele ploii o protejau si o vegheau totdeauna de pe un nor pufos, dar cenusiu. Ele ii daruiau toate darurile, de pilda, darul inimii, acela de a simti si a iubi persoanele care tin la tine. Intr-o zi, un caine amarat s-a asezat langa Prim-Venita si i-a spus: - Ajuta-ma si pe mine! Fie-ti mila de un biet caine care moare de sete! La aceste cuvinte, picatura a ramas profund impresionata. S-a gandit putin ca, daca ii potoleste setea catelului, ea va disparea insa a fost prea impresionata de faptul ca acesta si-a cerut voie, in loc sa o bea fara mila si s-a sacrificat pentru a-i lungi viata cainelui. De-acolo, din cer, picatura il priveste bucuroasa cum zburda alaturi de prietenii sai, gandindu-se ca acel caine are, oarecum, viata ei...