Flu-flu, fluturasul indragostit

Colorat e ca o floare,

Trupul fin și mic el are,

Zboară vara pe câmpie,

Spuneți ce-ar putea să fie?

Flu-flu este un fluturaș gingaș, cu aripioare poleite în culori vii. El dă târcoale unui câmp multicolor, plin cu flori superbe. Bate rapid din aripioarele delicate, indecis asupra cărei flori să poposească. Într-un final alege o floare cu petale mari roșiatice, de pe care alunecă bobițe de rouă.

Să zbori din floare în floare, să sorbi de ici-colo câte puțin nectar, să te tolănești la soare când dorești — fluturele pare să fie întruchiparea vieții lipsite de griji. Însă în lumea insectelor, lucrurile nu stau întotdeauna precum par.

Există dimineți când pur și simplu nu se pot mișca deloc. Problema lor constă în temperatura corpului, care fluctuează în funcție de mediul ambiant. După ce petrec o noapte friguroasă cocoțați pe o frunză, sângele lor este atât de rece, încât de-abia pot să se miște, cu atât mai puțin să zboare. Așa că trebuie să aștepte soarele.

Dacă ziua nu este prea caldă, se opresc din când în când pentru o nouă terapie solară. Astăzi însă sorele strălucește puternic.

De ceva timp lui Flu-flu nu-i mai arde insă de nimic. Nu visează decât la frumoasa Isabela, o femelă fluture, care atunci când zâmbește la soare îl face pe Flu-flu să tremure de emoție. Este minunată. Este prințesa sufletului lui.

Având o durată de viață care rareori depășește câteva săptămâni, nu este deloc timp de pierdut, iar găsirea unui partener în lumea fluturilor nu este o muncă ușoară - presupune răbdare eroică și insistentă. Iar fluturașul nostru cunoaște toate aceste lucruri.

Pentru fluturi nu există "dragoste la prima vedere". Ei sunt niște miopi notorii și confundă foarte des indivizii dintr-o altă specie cu cei din specia lor. Acest lucru conduce adesea la o alergare fără rezultat care se sfârșește atunci când îndrăgostitul fluture își dă seama, în cele din urmă, că l-au înșelat ochii.

Nu este cazul lui Flu-flu. El știe, simte că Isabela este aleasa sufletului lui. Nu a fost "dragoste la prima vedere", a observat-o mult timp și încet, încet a început să simtă un fior în stomac. Fluturilor le place să spună atunci când se îndrăgostesc că "simt oameni în stomac", așa cum oamenii "simt fluturi în stomac" atunci când trăiesc astfel de sentimente.

Pentru a complica și mai mult lucrurile, Isabela, nu este receptivă. Înflăcăratul Flu-flu zboară cu insistență în jurul ei, într-un gen de vals aerian rapid, sperând ca, până la urmă, să o convingă să-l admire. Însă acest balet spectaculos al fluturelui ajunge, de obicei, la un sfârșit brusc atunci când ea își ia zborul, lăsându-l pe nefericitul fluture să-și continue căutarea.

Flu-flu nu dorește să caute altceva. Într-un zbor lin dar rapid ajunge aproape de ea.

- Isabela, nu ai vrea să zburăm împreună până la soare?

Isabela pare că nici nu-l aude.

- Este o zi așa superbă, la fel de superbă ca tine! Te rog, însoțește-mă! Hai să profitam împreună de razele soarelui.

Isabela nu dă niciun răspuns.

Flu-flu nu renunță și răspândește "pulberea dragostei", un parfum amețitor, special conceput pentru a agita femelele din specia lui. Chiar dacă pulberea dragostei nu este garanția succesului, ea face minuni atunci când masculul gasește, în sfârșit, o femelă binevoitoare. Cu ajutorul pulberei se pare că reușește să o convingă și încet, încet Isabela se lasă cucerită.

- Bine, hai să plutim împreună în zbor până la soare.

Flu- flu radia de fericire. În sfârșit era alături de aleasa sufletului lui.

În zborul lor s-a mai alăturat încă un fluturas, un frate al lui Flu-flu. Au râs, au povestit împreună până când soarele a intrat în nori.

Dacă îi vei vedea și tu în zbor, să-i admiri și să te bucuri pentru că e semn bun dacă vezi trei fluturi zburând împreună.

Text: Simona Ioniță
Desene: Antonia Nweke (6 ani)