A PHP Error was encountered
Severity: Notice
Message: Memcache::connect(): Server 194.183.153.39 (tcp 11212, udp 0) failed with: Connection refused (111)
Filename: libraries/Cache.php
Line Number: 77
A PHP Error was encountered
Severity: Warning
Message: Memcache::connect(): Can't connect to 194.183.153.39:11212, Connection refused (111)
Filename: libraries/Cache.php
Line Number: 77
Experienta nasterii si a maternitatii ar trebui sa fie minunata pentru orice mamica. Citeste o poveste trimisa de o mamica mandra a unei fetite.
Am avut o sarcina foarte dificila, mi-era rau mai tot timpul. Sambata dimineata mi s-a rupt apa, la ora 9.30 si dupa un dus fierbinte l-am rugat pe sot sa ma duca la spital.
La camera de garda era un afis cu carantina si totusi m-au internat, aveam membranele fisurate, fara sa am contractii. M-au internat, pe la ora cinci au inceput usor usor contractiile, la ora 7 seara mi s-a facut o injectie cu litic, cine stie cunoaste, si m-am chinuit pana dimineata, pentru ca a spus asistenta "doctorul nu naste noaptea".
Pe sistem nervos am vomat sange (ca un zat de cafea) si nimeni nu m-a ajutat, am stat in sala de travaliu la monitorizare de la 3 noaptea pana la 6 dimineata cand s-a sinchisit o asistenta adormita sa vina sa vada daca mai traiesc in propriul sange (hemoragie) si propria voma.
Mi s-a facut dimineata un calciu in burta la ora 8 si la ora 9 mi s-a facut epidurala (prima). Nu mancasem de vineri, mi-am pierdut cunostinta in timpul noptii de trei ori si nu a venit nici o asistenta sa vada ce e cu mine, au dormit.
Dupa insistentele mele la telefon (catre mama si sot care nu au avut deloc acces la mine, ba chiar au fost trimisi acasa) dimineata au venit sa ma curete de sangele de la gura si din par.
Sunt rea de anestezie si la ora 11.15 mi s-a repetat anestezia epidurala. Doctorul a venit sa ma controleze si a vazut ca eram gata de nastere.
Am nascut in sala de travaliu nu in sala de nasteri pentru ca nu au mai avut timp sa ma transporte, au montat o masa acolo si doctorul se imbraca in timp ce eu nasteam.
Am nascut relativ usor, din 4 impinsaturi o fetita de 2,950 kg si 49,5 cm. Doctorul m-a cusut caci m-am rupt, m-am facut zdrente, ca nu a fost in stare sa ma taie putin si m-am rupt cum e mai rau.
Am avut 2 vezicule hemoroidale cat o nuca si din acest motiv nu am putut merge la toaleta o luna intreaga si degeaba am luat tot ce era de luat ca m-am constipat aproape de pietrificare.
Cand am sunat doctorul mi-a spus sa iau dulcolax (care se transmite prin lapte) si fetita mea s-a dereglat la stomac doua saptamani de nu stiam ce sa mai fac.
La 14 zile fetita mea a facut bronhopseumonie acuta si a fost la un pas sa moara, virusul - luat din maternitate. Am aflat mai tarziu de ce era in carantina maternitatea.
Ma intreb, daca murea copilul cine raspundea ca am fost lasata sa nasc in spitalul in carantina? Fetita mea a fost internata si a urmat tratament cu gentamicina si citofax, injectii facute in picioruse din 6 in 6 ore, timp de 11 zile.
Am aflat cu ocazia acestei internari in urma investigatiilor facute ca a luat din maternitate nu numai virusul de la care a racit, ci si un stafilococ, numit stafilococul auriu, care favorizeaza orice fel de infectie si de care nu va scapa in veci.
Eu am resimtit efectele secundare ale epiduralei timp de sase luni, nu imi puteam tine capul sa mananc la masa, nu eram in stare sa imping caruciorul sau sa imi tin copilul in brate si chiar si acum la un an de la nastere am dureri intense in jurul bazinului si ale coloanei.
Am avut eu in schimb colicile si in timp ce alaptam parca nasteam iar, si iar, si iar. Am slabit foarte mult (am 46 kg la 1,73 m), dar inca am lapte si fetita mea a crescut superb.
Acum ma lupt cu "o mica intarziere motorie" si merg cu ea la recuperare, face kinetoterapie. Am descoperit problema in timp. Nu era ca alti copii, nu corespundea varstei deloc din punct de vedere motor. Abia la 8 luni a stat in fundulet si statea foarte cocosata.
Acum are un anisor si dupa doua sedinte de kinetoterapie nu mai este "retard motor, hiperlax, hipoton" cu "picior equin", acum a inceput sa mearga si e cea mai frumoasa fata din lume.
Seamana cu taticul ei, vorbeste toata ziua pe limba ei, este foarte dependenta de mine si nu imi pare rau ca am patit ce am patit ca sa o am.
Trebuie sa precizez ca mi-am dorit-o foarte mult. In urma unei relatii esuate l-am cunoscut pe tatal ei si dupa o frumoasa vara in doi i-an cerut sa-mi faca un copil indiferent cum caci eu il pot creste si singura.
Am ramas insarcinata la sfarsitul lui iulie si am aflat de sarcina abia pe 31 august 2004. I-am propus sa ne casatorim ca bebele sa aiba o legitimitate, dar numai daca ma iubeste si crede ca ne poate oferi un cadru familial normal sa ramana cu noi, daca nu sa ne uite. A ales casatoria.
La jumatatea lui octombrie ne-am casatorit cu nunta la biserica, dar viata mea alaturi de el a fost un calvar. Ne-am despartit pe 12 februarie 2006.
Eu prea geloasa si posesiva, el nu a renuntat la vechiul anturaj, la fosta prietena, imi vorbea urat, ma trata ca pe un gunoi, nu ma respecta deloc, pentru ca eram considerata drept cea care i-a rapit libertatea si s-a finalizat cu o buna bataie pe care chipurile am cerut-o.
Mi-a marturisit dupa ce ne-am despartit ca s-a razbunat ca l-am facut de ras. Ne mai vedem si acum, eu nu pot renunta si el ma joaca pe degete caci am fost si sunt slaba.
Ma rog de el sa ne ia la el in weekend. Asa golan cum a fost l-am iubit si cine stie poate il mai iubesc, dar cu adevarat sot si sotie nu am fost niciodata.
Ganditi-va cum a fost viata mea alaturi de el daca a fost capabil sa-mi spuna "o sa luam patut la copil pe 32 ale lunii". Acum ma ameninta ca-mi ia copilul, dupa ce m-am luptat cu tot si cu toate sa o am, el vine sa o ia de-a gata.
Abia asteapta sa mearga in picioare ca sa o ia sa i-o dea mamei lui la tara si pe mine sa ma trimita acasa. Vrea fata pentru mama lui nu pentru el. Iar daca incerc sa nu mai comunic cu el ma ameninta ca avem show.
Judecati si feriti-va de astfel de vieti ca cel mai mult au ei de suferit, micutii ... Decat sa vada violenta, mai bine sa ne vada pe rand. Caci daca azi am fost eu, maine cu siguranta voi fi si eu si ea.
Articol trimis de dianaintruder
La camera de garda era un afis cu carantina si totusi m-au internat, aveam membranele fisurate, fara sa am contractii. M-au internat, pe la ora cinci au inceput usor usor contractiile, la ora 7 seara mi s-a facut o injectie cu litic, cine stie cunoaste, si m-am chinuit pana dimineata, pentru ca a spus asistenta "doctorul nu naste noaptea".
Pe sistem nervos am vomat sange (ca un zat de cafea) si nimeni nu m-a ajutat, am stat in sala de travaliu la monitorizare de la 3 noaptea pana la 6 dimineata cand s-a sinchisit o asistenta adormita sa vina sa vada daca mai traiesc in propriul sange (hemoragie) si propria voma.
Mi s-a facut dimineata un calciu in burta la ora 8 si la ora 9 mi s-a facut epidurala (prima). Nu mancasem de vineri, mi-am pierdut cunostinta in timpul noptii de trei ori si nu a venit nici o asistenta sa vada ce e cu mine, au dormit.
Dupa insistentele mele la telefon (catre mama si sot care nu au avut deloc acces la mine, ba chiar au fost trimisi acasa) dimineata au venit sa ma curete de sangele de la gura si din par.
Sunt rea de anestezie si la ora 11.15 mi s-a repetat anestezia epidurala. Doctorul a venit sa ma controleze si a vazut ca eram gata de nastere.
Am nascut in sala de travaliu nu in sala de nasteri pentru ca nu au mai avut timp sa ma transporte, au montat o masa acolo si doctorul se imbraca in timp ce eu nasteam.
Am nascut relativ usor, din 4 impinsaturi o fetita de 2,950 kg si 49,5 cm. Doctorul m-a cusut caci m-am rupt, m-am facut zdrente, ca nu a fost in stare sa ma taie putin si m-am rupt cum e mai rau.
Am avut 2 vezicule hemoroidale cat o nuca si din acest motiv nu am putut merge la toaleta o luna intreaga si degeaba am luat tot ce era de luat ca m-am constipat aproape de pietrificare.
Cand am sunat doctorul mi-a spus sa iau dulcolax (care se transmite prin lapte) si fetita mea s-a dereglat la stomac doua saptamani de nu stiam ce sa mai fac.
La 14 zile fetita mea a facut bronhopseumonie acuta si a fost la un pas sa moara, virusul - luat din maternitate. Am aflat mai tarziu de ce era in carantina maternitatea.
Ma intreb, daca murea copilul cine raspundea ca am fost lasata sa nasc in spitalul in carantina? Fetita mea a fost internata si a urmat tratament cu gentamicina si citofax, injectii facute in picioruse din 6 in 6 ore, timp de 11 zile.
Am aflat cu ocazia acestei internari in urma investigatiilor facute ca a luat din maternitate nu numai virusul de la care a racit, ci si un stafilococ, numit stafilococul auriu, care favorizeaza orice fel de infectie si de care nu va scapa in veci.
Eu am resimtit efectele secundare ale epiduralei timp de sase luni, nu imi puteam tine capul sa mananc la masa, nu eram in stare sa imping caruciorul sau sa imi tin copilul in brate si chiar si acum la un an de la nastere am dureri intense in jurul bazinului si ale coloanei.
Am avut eu in schimb colicile si in timp ce alaptam parca nasteam iar, si iar, si iar. Am slabit foarte mult (am 46 kg la 1,73 m), dar inca am lapte si fetita mea a crescut superb.
Acum ma lupt cu "o mica intarziere motorie" si merg cu ea la recuperare, face kinetoterapie. Am descoperit problema in timp. Nu era ca alti copii, nu corespundea varstei deloc din punct de vedere motor. Abia la 8 luni a stat in fundulet si statea foarte cocosata.
Acum are un anisor si dupa doua sedinte de kinetoterapie nu mai este "retard motor, hiperlax, hipoton" cu "picior equin", acum a inceput sa mearga si e cea mai frumoasa fata din lume.
Seamana cu taticul ei, vorbeste toata ziua pe limba ei, este foarte dependenta de mine si nu imi pare rau ca am patit ce am patit ca sa o am.
Trebuie sa precizez ca mi-am dorit-o foarte mult. In urma unei relatii esuate l-am cunoscut pe tatal ei si dupa o frumoasa vara in doi i-an cerut sa-mi faca un copil indiferent cum caci eu il pot creste si singura.
Am ramas insarcinata la sfarsitul lui iulie si am aflat de sarcina abia pe 31 august 2004. I-am propus sa ne casatorim ca bebele sa aiba o legitimitate, dar numai daca ma iubeste si crede ca ne poate oferi un cadru familial normal sa ramana cu noi, daca nu sa ne uite. A ales casatoria.
La jumatatea lui octombrie ne-am casatorit cu nunta la biserica, dar viata mea alaturi de el a fost un calvar. Ne-am despartit pe 12 februarie 2006.
Eu prea geloasa si posesiva, el nu a renuntat la vechiul anturaj, la fosta prietena, imi vorbea urat, ma trata ca pe un gunoi, nu ma respecta deloc, pentru ca eram considerata drept cea care i-a rapit libertatea si s-a finalizat cu o buna bataie pe care chipurile am cerut-o.
Mi-a marturisit dupa ce ne-am despartit ca s-a razbunat ca l-am facut de ras. Ne mai vedem si acum, eu nu pot renunta si el ma joaca pe degete caci am fost si sunt slaba.
Ma rog de el sa ne ia la el in weekend. Asa golan cum a fost l-am iubit si cine stie poate il mai iubesc, dar cu adevarat sot si sotie nu am fost niciodata.
Ganditi-va cum a fost viata mea alaturi de el daca a fost capabil sa-mi spuna "o sa luam patut la copil pe 32 ale lunii". Acum ma ameninta ca-mi ia copilul, dupa ce m-am luptat cu tot si cu toate sa o am, el vine sa o ia de-a gata.
Abia asteapta sa mearga in picioare ca sa o ia sa i-o dea mamei lui la tara si pe mine sa ma trimita acasa. Vrea fata pentru mama lui nu pentru el. Iar daca incerc sa nu mai comunic cu el ma ameninta ca avem show.
Judecati si feriti-va de astfel de vieti ca cel mai mult au ei de suferit, micutii ... Decat sa vada violenta, mai bine sa ne vada pe rand. Caci daca azi am fost eu, maine cu siguranta voi fi si eu si ea.
Articol trimis de dianaintruder
Tu ce zici?
