Stiluri de crestere si educare a copiilor

Parinte autoritar

Acest tip de parinte apreciaza sa fie ascultat in tot ce spune. El ii comanda copilului ce sa faca si ce sa nu faca, regulile sunt clare si nu trebuie cu niciun pret incalcate.

Acest tip de parinte transmite informatia corecta unui copil. 

Comportamentul deviant este aspru pedepsit.

Predominant in cea mai mare parte a istoriei occidentale, stilul autoritar este eficient in societatile in care schimbarile sunt putine si care accepta un singur fel de a duce lucrurile la bun sfarsit.

Un maestru (adesea parintele) il instruieste pe copil cu privire la fiecare act (de exemplu cum sa semene si sa sape pamanturile), iar copilul invata prin imitare.

Acest stil nu se potriveste unei societati aflate in schimbare rapida, unde se pune pret pe alegere si pe inovare. Razvratirea rezulta adesea din pedepsele prea aspre.

Bataia, care promoveaza violenta ca o posibilitate de solutionare a problemelor este negata intr-o societate care pretinde pretuirea solutiilor pasnice.

Mai mult, copiii care sunt invatati sa il urmeze pe „expert” copiaza cu usurinta pe oricine, inclusiv pe semenii lor cu manifestari indezirabile.

Parinte permisiv

Raspandit in anii 1950-’60, acest stil a fost o reactie a ororii pe care o resimteau popoare intregi la adresa dictatorilor din Al Doilea Razboi Mondial.

In loc sa imite, copiii sunt incurajati sa gandeasca singuri, sa scape de inhibitii si sa nu puna pret pe conformism. Parintii raman la distanta, permitandu-le copiilor sa invete din consecintele actiunilor lor. Comportamentul neadecvat este ignorat de obicei.

Desi copiii crescuti in acest stil sunt creativi si originali, adesea ei au dificultati in a trai intr-o comunitate cu populatie densa, precum si in a se integra pe piata muncii. Ignorarea comportamentului nu da indicii despre comportamentul care este de dorit.

Fara interventii, cel puternic castiga, in timp ce copilul pasiv pierde, un cadru perfect pentru a deveni o victima mai tarziu in viata. Pornirile agresive se inradacineaza cand copiii nu sunt indrumati sa gaseasca moduri acceptabile de a-si satisface dorintele.

Spre deosebire de abordarile centrate asupra copilului din anii ’50 si ’60, cand un singur adult consecvent era suficient pentru a indruma cu rabdare descoperirea sinelui inspre consecintele propriilor actiuni, societatea de astazi acorda cu repeziciune roluri diverse unei multitudini de persoane adulte, care apar in viata copilului in fiecare saptamana.

Fara a avea limite clare, copiii devin confuzi, se simt nesiguri si pot face alegeri incorecte.

Parinte democratic

Acesti parinti stabilesc reguli schematice pentru copii. Clarificand situatia, ei dau argumente acestor limite. Una dintre prioritati este a-i invata pe copii sa isi asume responsabilitatea pentru faptele lor.

Copiii sunt pusi adesea in situatia de a face alegeri si sunt indrumati sa inteleaga consecintele acestor alegeri.

Comportamentul neadecvat este sanctionat printr-o consecinta potrivita sau printr-un proces de rezolvare a problemei impreuna cu copilul pentru a identifica o modalitate acceptabila de satisfacere a dorintelor.

Copiii care isi pierd cumpatul sunt lasati sa le linisteasca, nu sunt pedepsiti. Copiii sunt implicati in deciderea masurilor de indreptare atunci cand cineva a fost ranit sau ceva a fost deteriorat.

Stilul democratic este cel mai adecvat erei informationale de azi, in care schimbarile au loc cu rapiditate, unde a face alegeri este o constanta si nu mai exista un singur drum „corect”.

Copiii crescuti in acest stil invata sa accepte responsabilitatea, iau decizii intelepte, se adapteaza schimbarii si sunt mai bine echipati pentru a reusi pe o piata a muncii care se bazeaza pe rezolvarea problemelor prin cooperare.